NATO 75
Apărut în 1949, când omenirea se refăcea după un cumplit Război Mondial, NATO nu a prea avut parte de aniversări fericite
Marius Tiţa, 14.07.2024, 11:30
Apărut în 1949, când omenirea se refăcea după un cumplit Război Mondial, NATO nu a prea avut parte de aniversări fericite. Prima alianță militară la care SUA participau pe timp de pace, NATO a fost înființată când un nou tip de război părea a se produce, în discuția despre noile ecuații de echilibru al puterii pe plan internațional. I se spunea Războiul Rece dar scânteile ce puteau declanșa un nou conflict mondial apăreau peste tot. Deja se declanșase Criza Berlinului, primul conflict serios între foștii aliați, pornit clasic de la un conflict ideologic iscat în spațiul fostului inamic german, acum ocupat de aliați. Un pod aerian aproviziona Berlinul, fusese creat statul Israel, în urma unei rezoluții a nou-apărutei Organizații a Națiunilor Unite.
Planul Marshall marca și el profunda diviziune între cele două poluri mondiale de putere, deși își propunea să sprijine Europa în efortul de reconstrucție postbelică. Comuniștii chinezi se apropiau de victoria care, chiar în 1949, îi făcea stăpâni pe cea mai populată țară din lume. Principiul statuat de NATO face din eventualul atac împotriva unuia dintre statele membre un atac împotriva tuturor membrilor. Țărilor ca semnaseră inițiativă premergătoare a NATO, Tratatul de la Bruxelles, li s-au alăturat și altele astfel că, în aprilie 1949, de debut, țările membre ale NATO erau SUA și Canada, din nordul Americii, și statele din vestul Europei Belgia, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia. Destul de repede a început extinderea Organizației care gestionează Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington în 1949. În 1952, prin aderarea unor țări cu un conflict multisecular între ele, Grecia și Turcia, NATO ajunge să aibă frontieră comună cu URSS.
Aderarea Germaniei Federale la NATO, în 1955, îi face pe sovietice să creeze și ei o organizație asemănătoare, tot de securitate colectivă militară, numită asemănător, Tratatul de la Varșovia. Prima aniversare a unei decade găsește omenirea divizată inclusiv în descoperirea Cosmosului. În Cuba, regimul lui Fidel Castro se instala pentru foarte mult timp. În 1969, Neil Armstrong ajunge pe Lună iar armatele țările Tratatului de la Varșovia ajung la Praga, deși nu mai era primăvară. Se generează o mare criză, inclusiv morală.
La 30 de ani, în 1979, Uniunea Sovietică invadează Afganistanul, generând un conflict care nu s-a încheiat nici astăzi. În 1989, când NATO împlinea patru decenii de existență, comunismul se prăbușește ca un dominou, în estul Europei. La sfârșitul anului, regimul comunist dispăruse din toate țările Tratatului opus, cel de la Varșovia. Desigur, cu excepția URSS, care avea să se dezmembreze cu totul doar doi ani mai târziu. Calea pe care o vor urma aceste țări, foste comuniste, se îndreaptă spre NATO și spre Comunitățile Europene, Uniunea Europeană de mai târziu.
La 50 de ani, în 1999, primele țări fost comuniste sunt primite oficial în NATO. Este vorba de Polonia, Ungaria și Cehia. Peste o lună, NATO lansează bombardamente grele împotriva Iugoslaviei, în forma sa de atunci. În lipsa aprobării ONU, acțiunea NATO era justificată ca asigurând protecția populației de origine albaneză din Kosovo, provincie a Iugoslaviei de atunci. 25 de ani mai târziu, la împlinirea a trei sferturi de secol de existență, NATO este o alianță tot mai puternică, aducând alături nu mai puțin de 32 de membri.
Fără îndoială, războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei domină agenda de securitate a omenirii, în care NATO are un rol special de jucat. Semnificativ pentru actualitatea scopului înființării NATO în urmă cu 75 de ani este aderarea recentă a două state scandinave, Suedia și Finlanda, care promovau neutralitatea armată dar au înțeles că vecinătatea cu o Rusie tot mai agresivă impune decizii clare în acest sens, adică aderarea la organizația colectivă de apărare a Tratatului Atlanticului de Nord.
