Amir Heidarkhodaee din Iran

Amir Heidarkhodaee vine din Iran. S-a născut într-un oraș din sud-vestul țării și este muzician.

Hildegard Ignătescu, 01.08.2024, 16:48

Cântă la mai multe instrumente tradiționale persane – setar, tambur și daf și cântă și cu vocea. Este pasionat de muzică încă din clasele primare, iar la 15 ani a început studiul chitarei clasice. A urmat cursurile Academiei de Muzică din Esfahan și cursuri de muzică în Teheran. A studiat cu maeștri renumiți în Iran ai acestor instrumente tradiționale. Repertoriul său include muzica tradițională persană, muzica sufi, piese instrumentale și instrumental-vocale și însoțește versurile poeților persani.

Amir cântă și alături de artiști români și a ajuns în România cu ocazia Festivalului Internațional George Enescu din 2011, unde a fost pe scenă alături de Grigore Leșe și alți artiști iranieni. A început atunci o colaborare cu Grigore Leșe, dar și cu alți artiști români.

De-a lungul anilor, Amir a colindat țara întreagă cu numeroase concerte cu diverse ocazii. Este invitat special în concertele Loredanei Groza, este prezent la televiziunea publică, la radioul public, creează muzică pentru film, participă la evenimente dedicate iei tradiționale românești și este un artist integrat în viața culturală românească. Cum a început povestea sa românească?

„Pentru prima dată am ajuns în România la Festivalul George Enescu în 2011, alături de domnul Grigore Leșe. A fost o onoare pentru mine să văd cât de apropiat este de muzica pe care o fac eu stilul tulnicelor din Maramureș. E foarte similar cu muzica mea și chiar cu muzica persană tradițională. Foarte repede m-am îndrăgostit de chestia asta și a fost pentru mine un dar.

Așa am ajuns în România și apoi a început drumul meu aici cu domnul Grigore Leșe și cu ceilalți muzicieni. Chiar am călătorit peste tot, sunt foarte norocos din acest punct de vedere, am participat la festivaluri din nordul României, în sud, în vest, în nord-vest, peste tot și din cauza asta mă consider foarte norocos.”

Ce l-a determinat să rămână aici?

„În România am studiat puțin, la Conservator, compoziție de jazz cu domnul Mircea Tiberian și apoi m-am întors în Iran. Acolo am trăit într-o situație pe care n-am dorit-o, din păcate, pentru că s-au schimbat foarte multe lucruri în Iran, mai ales că eu șase ani am locuit în România și în Europa. Situația nu a fost cum trebuie din toate punctele de vedere – în politică, în cultură, în artă s-a schimbat foarte mult. Astfel că, în ultimii ani am încercat să plec cu ajutorul unui prieten.

M-a ajutat cu o invitație din octombrie 2023 un iranian foarte cunoscut din România. M-a invitat și am ajuns din nou aici.”

Ce îi place la viața din România?

„Orice tradiție, oamenii foarte deschiși oriunde am fost, asta am simțit eu. Importante pentru mine sunt arta, cultura și tradițiile. Bineînțeles și istoria.”

 Ce îi place mai puțin?

„Depinde, nu știu… De exemplu, am gustat, dar n-am putut să mănânc mămăligă, nu știu de ce.”

Ce îi lipsește din Iran?

„A doua oară am ajuns în România acum doi ani. Din nefericire, după moartea Jinei Mahsa Amini, s-au schimbat foarte multe radical, nu numai în domeniul muzical, ci și pentru regizori, actori, pentru artiști în general. Iranienii n-au rezistat foarte mult, eram furioși, era ceva neașteptat pentru că s-a depășit o limită, ca niciodată. N-am putut să rămân și am avut probleme chiar ca pe vremea comunismului, a fost exact aceeași situație. Și, având experiență în Europa și în România, din cauza asta n-am putut să respir din punct de vedere muzical acolo.

Acum, în acest moment, pentru că nu mai pot să mă întorc, bineînțeles că mi-e dor de părinții mei și de sora mea, care de atunci mi-a susținut enorm muzica.

Asta îmi lipsește și, în al doilea rând, clădirile care există în Esfahan, care se află exact în centrul Iranului și e un oraș de cultură, are o istorie îndelungată.”

Ce ar vrea să ducă din România în Iran, dacă vreodată se va putea întoarce acolo- și îi dorim să se poată întoarce.

„Doamne ajută! Costumele și hainele, ia pe care și noi o avem acolo, în Iran, și chiar muzica din Maramureș, stilul tulnicelor și chiar mâncarea. Sunt foarte apropiate pentru mine costumele tradiționale care există în România – de fapt, și noi avem tot felul de costume tradiționale în nordul Iranului, foarte asemănătoare cu ia.

Acum, pentru că am lipsit cam patru ani și n-am avut nicio activitate muzicală, vreau să încerc să revin la activitatea pe care am avut-o înainte.

Mi-aș dori foarte mult să fie exact ca pe vremea șahului, înainte de revoluție, să existe un festival internațional ca atunci și să pot să mă duc, de exemplu, cu domnul Grigore Leșe sau un mare artist pe care-l cunosc și să facem un concert acolo. Artiștii occidentali și din România și de mai departe să ne ducem acolo și să cântăm pentru publicul iranian, așadar un festival internațional cu artiști internaționali, așa cum exista înainte de revoluție. Se ținea în fiecare an în Shiraz, orașul marilor poeți persani Hafez și Saadi și în fosta capitală Persepolis.”