Ziua comunicării nonviolente, la Iaşi

În această toamnă, la Iaşi, a fost marcată Ziua internaţională a nonviolenţei, care a fost stabilită de Organizaţia Naţiunilor Unite, în memoria lui Mahatma Gandhi (1869-1948), unul dintre cei mai mari militanţi pentru pace din lume.

Ana-Maria Cononovici, 19.11.2024, 15:15

În această toamnă, la Iaşi, a fost marcată Ziua internaţională a nonviolenţei, care a fost stabilită de Organizaţia Naţiunilor Unite, în memoria lui Mahatma Gandhi (1869-1948), unul dintre cei mai mari militanţi pentru pace din lume. Mai mulţi facilitatori de programe de comunicare non-violentă oferă cu această ocazie ateliere gratuite pentru mici şi mari.

Lavinia Popescu, facilizator comunicare nonviolentă, una dintrte organizatoarele evenimentului, a declarat:

“În fiecare an sărbătorim ziua lui Mahatma Gandhi, cel care este pionerul păcii în lume. Şi marcăm acest eveniment prin a oferi publicului ateliere de introducere în comunicare non-violentă. Acestea, ateliere sunt oferite cu titlu gratuit și invităm lumea să aleagă o temă cu care rezonează. Sunt mai mulți facilitatori care ne-am unit forțele ca să transmitem acest mesaj la cât mai multă lume, pentru că instrumentele din comunicare nonviolentă ajută la îmbunătățire a relațiilor, iar relațiile mai bune ajută la o calitate a vieții mai bună.”

Lavinia Hriţcu a experimentat personal o îmbunătăţire a relaţiilor cu cei din jur odată ce a deprins tehnicile comunicării nonviolente. Şi ea facilitator în cadrul Zilei comunicării nonviolente organizate la Iaşi, ne-a povestit:

“Au fost ateliere atât pentru adulți, cât și pentru copii. Atelierele pentru copii au fost susținute de două dintre colegele noastre care lucrează și în învățământ de ani de zile și au și experiență. Cred că e important ca fiecare persoană care ia contact cu ceea ce înseamnă comunicarea nonviolentă să fie un pic atentă la modul în care i se schimbă viața și la modul în care observă un impact mai mic sau mai mare.”

Interlocutoarea noastră a atenţionat asupra faptului de foarte multe ori tindem să ne impunem punctele de vedere și prin comunicare a nonviolentă am putea învăța că de multe ori ne dorim același lucru cu ceilalţi, dar aplicăm strategii diferite. Lavinia Popescu ne-a dat detalii:

“De exemplu, câteva titluri din atelierele pe care le-am avut sunt: “Cuvinte care apropie”, atelier pentru copii. Copiii învață să-și identifice emoțiile și nevoile și să folosească cuvinte care să ducă către un dialog pașnic și productiv. Un alt atelier a fost “Puterea lui, nu”, cum să stabilim granițe sănătoase și să ne respectăm unii pe alții.

Un alt atelier a avut titlul “Empatia Şacalului”, atelierul pe care l-am prezentat eu. E pentru cei mai avansați în domeniul comunicării nonviolente, pentru că sunt deja familiarizați cu ce înseamnă o atitudine defensivă sau agresivă și cum să o transformi în a îmbunătăți dialogul și a fi autentic și a aduce către o conexiune reală. Adesea credem că suntem empatici atunci când comunicăm cu cei din jur, dar de fapt suntem agresivi sau defensivi prin atitudinea pe care o avem.

Putem da sfaturi, crezând că suntem de ajutor celui cu care vorbim în mod real sau putem să răpim atenția către noi dând un exemplu personal, crezând că pe celălalt îl ajută.”

Lavinia Popescu s-a referit la atelierul cu titlul “Empatia şacalului”, explicând că se lucrează cu două personaje, șacalul și girafa, în care girafa se presupune că e acel personaj empatic, iar șacalul, acel personaj care atacă întotdeauna.

Se pare că atunci când atacăm înseamnă că o nevoie a noastră este cel mai adesea neîmplinită și dacă avem un dialog neproductiv cu o persoană care este în atac, putem să-i acordăm empatie, să încercăm să înțelegem care e nevoia din spatele atitudinii pe care o are și dacă noi venim în sprijinul acelui “caz” şi el se poate transforma în girafă, pentru că se vede luat în considerare. “Empatia șacalului” presupune să vezi un pic ce este și în spatele acelei atitudini, desigur, respectându-ți și tu granițele personale.

De la Petronela Radu, facilitator de comunicare nonviolentă și trainer-mentor într-o organizație multinațională, am aflat care a fost rolul ei în atelierele desfăşurate:

“Principalul pas sau primul pas al comunicări lor violente ar fi acela de a observa care îmi sunt trăirile, care îmi sunt gândurile, care îmi sunt nevoile, urmând apoi să îmi dau seama și să înțeleg care îmi este nevoia și să fac cererea către cealaltă persoană, ținând cont atât de sentimentele mele, cât și de sentimentele celuilalt.

Cât despre cum îl luăm în calcul pe celălalt, pare că ar fi ușor, așa, la o primă audiție, însă e nevoie de practică. E nevoie de atenție. Și cu practică, atenție și voință și intenție este posibil. Este un exercițiu care nu joacă rol de panaceu, sau de pastilă, am luat o dată și mi-a trecut. Este un exercițiu de lungă durată. Practic e un exercițiu cu noi însine. Şi cred că una din provocările vieții este lucrul cu noi înşine.

Și dacă e așa, atunci plecând chiar de la mesajul pe care îl rosește Gandhi, “fii tu schimbarea care o dorești în lume”, e de înțeles că de la noi începe schimbarea, de la noi începe comunicarea nonviolentă, de la noi începe, de la noi înșine, începe armonia.”

Pentru o viaţă plină de armonie, să încercăm să fim mai atenţi la modul în care comunicăm!