Exercițiu de rezistență

Începutul de an readuce în atenţie viitorul aprovizionării energetice a întregii Europe, odată cu sistarea tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina.

Corina Cristea, 10.01.2025, 16:15

Începutul de an readuce în atenţie viitorul aprovizionării energetice a întregii Europe, odată cu sistarea tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina. Pentru Kiev, motivul pentru care a decis să nu prelungească după 31 decembrie 2024 acordul de tranzit este simplu: vrea să lase Moscova fără una dintre principalele surse de bani cu care își finanțează invazia în Ucraina.

Puternic dependente de acest gaz, Slovacia şi Ungaria, ai căror premieri au relaţii bune cu Moscova, au criticat, însă, Kievul pentru această poziţie, subliniind că decizia de a opri tranzitul gazului rusesc via Ucraina nu este un simplu gest politic, ci o măsură extrem de costisitoare pentru întreaga UE.

De cealaltă parte, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a acuzat pe premierul slovac că deschide un al doilea front energetic împotriva Ucrainei, la ordinul Rusiei. Tabloul este completat de decizia companiei ruse Gazprom de a opri, de la 1 ianuarie, livrarea gazului natural către regiunea transnistreană a Republicii Moldova. În aceste condiții, centrala electrică de la Cuciurgan, aflată în stânga Nistrului, sub controlul separatiștilor rusofili, nu mai livrează energie electrică pentru raioanele din restul Republicii Moldova.

Puțina electricitate care mai este produsă acum se obține utilizând cărbune cândva adus din Donbasul ocupat de Rusia. Este singurul tip de cărbune compatibil, stocurile mai ajung doar pentru o lună-două și nu pot fi refăcute.

Grav afectată de situație, Transnistria refuză, însă, ajutorul Chişinăului. Autoritățile moldovene, care au instituit starea de urgență în domeniul energetic, au reuşit, de cealaltă parte, să asigure fără probleme alimentarea cu energie electrică şi gaz natural a consumatorilor din dreapta Nistrului.

Datele publicate de guvern arată că jumătate din necesarul de curent electric a fost asigurat din importuri realizate din România, care, din fericire, este a patra cea mai independentă țară din punct de vedere al importurilor din Rusia, după Suedia, Estonia și Islanda.

La nivelul UE, războiul din Ucraina a arătat, însă, foarte clar nivelul dependenței de importurile de energie și a forțat Bruxellesul să găsească soluții pentru a schimba situația. În 2021, importurile europene din Rusia reprezentau 62%, arată un raport Eurostat, iar în prezent aceste procente s-au diminuat semnificativ, scădere susținută şi de planurile comunitare pentru energia verde.

Aflată în fața celei mai mari provocări energetice, Europa continuă să învețe să se rupă de dependenţa de Rusia. Va reuşi să îşi asigure securitatea energetică afectată de războiul din Ucraina?

Jurnalistul Radu Tudor, analist militar: “Da, fără doar şi poate. Și iarna trecută am avut parte de nişte ameninţări din partea Moscovei. Chiar cei de la Gazprom au realizat un videoclip cum o să îngheţe Europa, cum vor muri europenii îngheţaţi fără gazul rusesc şi iată că am trecut cu bine şi, mai mult decât atât, ne-au rămas 30-40% din rezervele de gaz în depozitele europene. Şi vreau să dau cazul României.

În momentul de faţă putem să trecem iarna fără niciun fel de probleme. Vom apela punctual la nişte importuri, dar asta nu înseamnă dependenţă, asta înseamnă o interconectare. Dacă Europa va învăţa şi în acest moment să se rupă de dependenţa toxică de Rusia, ăsta va fi pentru noi cel mai bun exerciţiu de rezistenţă şi, nu în ultimul rând, un exemplu şi pentru alte domenii.

Pentru că ne-am învăţat prost, să fim dependenţi de piaţa chineză, pentru că mâna de lucru este mai ieftină şi profiturile sunt mai mari, ne-am învăţat să depindem de India, de Rusia, ş.a.m.d. Lucrul acesta, din punctul meu de vedere, reprezintă o mare vulnerabilitate pentru noi şi trebuie să învăţăm să ne valorificăm propriile resurse şi, cel puţin în domeniul strategic, să nu ne mai lăsăm pe mâna altora, care ne sunt şi din punct de vedere ideologic adversari.”

Rezilienţa energetică a Europei este, de câțiva ani, prioritate în toate proiectele europene, dar războiul din Ucraina a determinat noi abordări, a impus adaptări la actualul context geopolitic. Din perspectiva rezilienţei în materie de energie electrică, în primul rând, într-o situaţie de război, mega-proiectele se pot transforma în mega-vulnerabilităţi şi chiar în armă care poate fi folosită împotriva ţării şi a populaţiei civile, atrag atenția specialiștii. Pot fi utile, în acest context, reactoarele modulare mici?

Din nou, analistul Radu Tudor: “Este, din punctul meu de vedere o idee salvatoare. Şi faptul că România, e una din puţinele state membre NATO, puţinele state din Europa care implementează această tehnologie, este un exemplu foarte, foarte bun. România, la sfârşitul anilor ’70, începutul anilor ’80, a demarat un proiect de energie nucleară, deşi eram stat comunist, deşi eram stat al Tratatului de la Varşovia, am declanşat un proiect de energie nucleară cu Canada, stat membru NATO, cu implicarea unor ingineri din Italia, stat membru NATO, şi am dezvoltat centrala de la Cernavodă. Ceea ce ar veni în continuarea firească şi logică a deciziei de atunci şi a proiectului nuclear românesc ar fi tehnologia SMR, care, din punctul meu de vedere, se poate dovedi salvatoare pentru rezilienţa statului român, pentru ajutorarea statelor precum Republica Moldova, care trec prin momente extrem de dificile şi care au nevoie de ajutorul României.”

Accelerarea acestui proiect ar aduce totală independenţă energetică României şi, mai mult decât atât, mai spune Radu Tudor, ne-ar face un exportator net de energie în Europa.