Instalarea comunismului în Europa de Est
Dezbaterea istoricilor plasează debutul trecerii la comunism a Estului Europei în februarie 1948, când comuniştii ceholsovaci preiau total controlul asupra guvernului de la Praga.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 09.03.2025, 11:00
Dezbaterea istoricilor plasează debutul trecerii la comunism a Estului Europei în februarie 1948, când comuniştii ceholsovaci preiau total controlul asupra guvernului de la Praga. Ţara era ocupată de trupele sovietice, care luptaseră împotriva naziştilor până la Berlin. Din acel moment au început separarea strictă a Europei şi a lumii în două blocuri ideologice, a apărut noua realitate, postbelică. Surpriza Occidentului a putut fi explicată mai târziu, când au fost dezvăluite culisele înţelegerilor dintre aliaţii care au înfrânt Germania hitleristă.
Pe un petec de hârtie, se pare că un simplu şerveţel de la masă, Churchill a scris împărţirea Europei de după al doilea mondial. România intra sub cizma sovietică în proporţie de 90%. Restul, 10%, revenea aliaţilor dar era un fel de a nu scrie sută la sută. Urmează Grecia, în care procentele sunt exact invers, iar Churchill, ca să fie bine înţeles, nu a scris numele clar al deţinătorului controlului, Marea Britanie. Urmează Iugoslavia şi Ungaria, împărţite pe jumătate şi Bulgaria, cu un control sovietic de 75%. Cehoslovacia şi Polonia nici nu apar pe infamul plan.
Întâlnirea acestei împărţiri a fost a patra negociere între aliaţi şi a avut loc la Moscova, în octombrie 1944. Pe frontul european situaţia era extrem de fluidă, România întorsese armele împotriva Germaniei, Hitler se retrăgea din Grecia, dictatorul Horty din Ungaria făcea pace cu aliaţii. Peste şase luni, războiul avea să se încheie, cu sovieticii şi anglo-americanii faţă în faţă, în mijlocul Europei.
Impunerea comuniştilor în Cehoslovacia, în februarie 1948, la umbra tancurilor sovietice, a fost o surpriză pentru că planul de împărţire a influenţei nu se referea şi la această ţară. Altfel spus, sovieticii nu respectaseră înţelegerea privind Ceholsovacia, şi o trecuseră total sub dominaţia lor. România, însă, fusese lăsată de aliaţii occidentali sub controlul Uniunii Sovietice, sau “Russia”, cum scrisese Churchill şi Stalin aprobase. Desigur, această împărţire secretă a primit şi aprobarea americanilor.
Astfel că, instalarea comunismului în România, în martie 1945, cu trei ani înaintea acţiunii de la Praga, nu a şocat pe nimeni, fiind considerată conform planului negociat de Churchill şi Stalin. În urmă cu fix 80 de ani, la 6 martie 1945, comunismul sovietic a făcut, de fapt, primul pas în Estul Europei, prin instalarea guvernului Petru Groza. Aliat dar nu şi membru al micului partid comunist român, noul premier a garantat noul guvern, cu comunişti la portofolii importante, precum Internele, Justiţia, Propaganda, Comunicaţiie, Minele şi Petrolul, temporar Sănătatea şi Finanţele.
Deşi războiul nu se terminase, încă, comuniştii şi aliaţii lor din România au creat o acţiune incendiară, ocupând cu forţa sedii ale administraţiei. În această situaţie deosbit de tensionată, aterizează la Bucureşti un trimis sovietic special, Andrei Vîşinski, fost procuror general al URSS. El îi cere regelui României, Mihai, să demită guvernul existent şi să dea mandatul lui Petru Groza, politician burghez aliat al comuniştilor. Regele invocă înţelegerea de la Ialta, dintre aliaţi, în care se vorbea despre pregătirea alegerilor libere, dar trimisul sovietic se arată foarte agresiv şi spune că el este Ialta. Nici britanicii sau americanii din Comisia Aliată de Control nu au mai mult succes, practic nici nu sunt băgaţi în seamă.
La 6 martie 1945, la presiunea sovieticilor, regele Mihai semna decretul de numire a pro-comunistului Petru Groza în fruntea noului guvern, care conţinea numai comunişti şi aliaţi devotaţi. La sfârşitul anului 1947, regele era şi el alungat de pe tron. În februarie 1948, când istoricii consideră că, la Praga, s-a instalat comunismul în Estul Europei, românii erau deja de trei ani sub un regim comunist impus cu forţa, forţa armată sovietică, peste orice înţelegere cu aliaţii occidentali
