Expat – 10.04.2025

Wassim Zardi, un sirian stabilit la Craiova

Hildegard Ignătescu, 10.04.2025, 15:15

Wassim Zardi vine din Siria și a ajuns în România cu ocazia unei nevoi medicale. A făcut sport de performanță și, în urma unei accidentări, în 2007 trebuia să se opereze la un genunchi. A renunțat la această operație, dar a ales să rămână în România. A absolvit studii de kinetoterapie, a deschis mai multe restaurante, iar acum are un restaurant cu profil libanez în Craiova. S-a căsătorit și urmează să fie tatăl unei fetițe. Cum a ajuns în România și cum a fost primit?

„Bună ziua! Mulțumesc pentru această prezentare foarte frumoasă. Eu, de mic copil, faceam înot de performanță, apoi, la un moment dat, m-am accidentat și am fost nevoit să mă operez la un picior. Doctorul de acolo mi-a recomandat un chirurg care era în România, în orașul Craiova și întâmplarea a făcut că taică-meu era chiar în România. De asta a fost mult mai ușor să pot ajunge aici. Am venit să mă operez. Apoi, în lipsa bazinelor olimpice de care era nevoie în Craiova, m-a zis doctorul că, dacă nu mai fac sport, pot să merg și așa în continuare. Și atunci nu am mai făcut operația. Apoi dacă n-am făcut operația, oricum trebuia să mă duc acasă, că eram la școală. Și am zis, ce să mai caut eu înapoi acasă, că oricum, trebuia să iau clasa a XI-a de la capăt. Și am zis nu, că rămân aici, îmi fac viitorul. I-am spus lui taică-meu, eu vreau să rămân aici, nu vreau să mă mai întorc. Fiindcă taică-meu lucra aici și avea afaceri în România. Mi-a spus: Ia hotărârea asta, dacă vrei să rămâi aici, poți să rămâi, dacă vrei să te întorci, poți să te întorci. Nu este niciun fel de problemă.

Am ales sa rămân aici cu taică-meu, am luat-o pas cu pas. Am luat mai întâi bacul, apoi m-am înscris la Facultatea de Stomatologie, timp de trei ani, dar nu m-am regăsit în ea. M-am mutat la kinetofizioterapie și am absolvit la Craiova, la Facultatea de Sport.
La un moment dat am gătit, mi-a plăcut foarte mult, m-a liniștit foarte mult această experiență și am început să chem prieteni, tot felul de oameni să vină să guste preparatele. Făceam numai lucruri tradiționale de acolo. Bine, cred că a intervenit și dorul de acasă, că aici în Craiova nu prea erau restaurante cu specific. Sunam mătuși, o sunam pe mama, sunam tot felul din cunoștințe pentru anumite rețete. Am ajuns la un punct în care nu mai aveam nevoie să sun, chiar interveneam eu cu anumite rețete. E vorba să cunoști gusturile și să știi să le combini. Am vrut până la urmă să transform pasiunea mea de a găti în business și am deschis primul restaurant cu specific libanez. De ce specific libanez dacă eu sunt din Siria? Pentru că așa e cunoscută în Europa, ca fiind mâncare libaneză. Libanul și Siria sunt țări vecine, fix cum e Moldova cu România, au mâncărurile la fel. Dar, pentru că e mai cunoscută mâncarea libaneză, am zis să facem mâncare libaneză. Restaurantul e un mare succes.”

Ce i-a plăcut aici, în România?

„În România mi-au plăcut foarte mult oamenii, cum m-au primit. Atmosfera asta prietenoasă pe care am găsit-o aici, să fii primit așa, cu drag și cu suflet cald, nu prea am găsit nici acasă chestia asta. Noi când eram acasă, așa procedam cu străinii, dar între noi nu prea se făcea. Și oarecum mi-a plăcut mai mult să mă simt străin, mă simțeam mai băgat în seamă, mai fericit și cred că ăsta e un sentiment care mi-a plăcut, unul din motivele care m-au făcut să rămân în această țară minunată. Când am venit, îmi spuneau oamenii bine ai venit. Acum, după atâția ani vreau să le răspund prin intermediul postului dumneavoastră de radio, vreau să le spun tuturor românilor bine v-am găsit!”
Wassim Zardi a venit într-o perioadă de transformări. În 2007, România intra în Uniunea Europeană, iar Wassim a fost martor al acestor schimbări. Cum s-au resimțit ele acolo, într-un oraș de provincie, în Craiova?
„Văd diferența, în primul rând, în infrastructura orașului. Când am venit și cum e acum, orașul e mult mai dezvoltat. Legile sunt mult mai ok și lumea chiar le respectă. Când am venit, nu prea existau oameni care să respecte legislația foarte mult. Când am ajuns în România, am beneficiat de libera circulație. Înainte, trebuia să mă duc undeva, trebuia să aplic pentru viză, dura două- trei luni. Poate obțineam viza dacă voiam să mă duc în altă țară, sau poate nu o obțineam și renunțam la plecare. Eu zic că a fost o schimbare în bine și că e din ce în ce mai bine.”

Ce se poate schimba și mai mult în bine?
„În primul și în primul rând, educația copiilor. Instituția statului să fie mai autoritară. Simt eu că acolo ar trebui lucrat în primul și în primul rând, pentru binele generației noi, care trebuie să fie mai responsabilă.”

Din păcate, Siria este o țară care a suferit foarte mult în ultimii ani. L-am întrebat pe Wassim dacă s-a întors acasă în acest timp, dacă s-a putut întoarce și cum a fost relația cu țara natală în tot acest timp.

„Nu știu dacă din fericire sau din păcate, când am venit în România, țara era înainte să înceapă războiul. Am plecat în 2007, iar războiul a început în 2011. Eu, când am venit aici, am rămas cu amintiri, fiindcă eram și copil, destul de ok. Eu nu am trăit în Siria în perioada aceasta dezastruoasă. În schimb, am avut prieteni care au decedat. Din păcate, unii din ei au decedat, unii dintre ei au plecat din țară și, din toată gașca mea de prieteni, nu mai au rămas decât un prieten sau doi acolo.
După cum știm, s-a terminat comunismul după 50 de ani acolo, acum câteva luni. Sperăm să fie bine. Când am auzit că a fugit conducătorul Bashar Al Assad din țară, am trăit un moment cum nu cred că voi mai trăi vreodată. A fost o combinație de fericire, frică, îngrijorare. Din fericire, am scăpat și până la urmă viața merge mai departe.

Din păcate, cred că țara va mai avea de suferit încă o perioadă lungă până să-și revină, pentru o generație bine construită, o țară bine integrată. Din 2009 eu nu am mai fost acasă și sincer vă spun, mi-e foarte frică acum să mă duc acasă. Pentru că, atunci când am plecat, am luat cu mine anumite amintiri frumoase, pe care acum, dacă mă întorc, cu siguranță nu le mai regăsesc. Oarecum prefer să rămân cu amintirile astea frumoase. Mi-e teamă să nu văd lucruri care nu-mi plac și să-mi distrug amintirile plăcute. Acum aștept o fetiță, când vreau să povestesc despre țara mea natală, locul unde m-am născut, vreau să spun doar lucrurile frumoase.”

Wassim s-a integrat foarte bine în societatea românească și l-am întrebat dacă a păstrat și sărbătorile tradiționale siriene.
„M-am integrat în societate. Ținem și sărbătorile ortodoxe – Crăciun, Paște, fiindcă acum e toată familia în România, sărbătorim și tradițiile noastre. E ceva frumos să fii străin într-o țară de altă religie, le poți celebra pe ambele. Ce vreau să mai spun? Să fim optimiști. Eu mă simt un om norocos. Am o familie pe care a ales-o Dumnezeu pentru mine, sunt foarte mulțumit de ea și am o familie pe care am ales-o eu cu ajutorul lui Dumnezeu, o soție, copilul care urmează să vină, tot așa- sunt foarte mândru de ea. Mă bucur foarte mult că le am pe ambele și familia, mă gândesc, e cel mai important lucru pe lume.”