Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson vine din Suedia, de lângă Göteborg, dintr-un sat din mijlocul naturii, un sat cu pescari, unde se practica pescuitul pe barcă. A crescut într-o familie cu cinci copii și a învățat încă din copilărie să meșterească diverse obiecte, ceea ce face și acum, dar în România.

Hildegard Ignătescu, 12.02.2026, 19:30

Andreas Samuelsson vine din Suedia, de lângă Göteborg, dintr-un sat din mijlocul naturii, un sat cu pescari, unde se practica pescuitul pe barcă. A crescut într-o familie cu cinci copii și a învățat încă din copilărie să meșterească diverse obiecte, ceea ce face și acum, dar în România. A ajuns aici în 2004 și a început prin a trăi în comunități dezavantajate de oameni săraci, oameni marginalizați din România. S-a gândit să facă ceva pentru ei și a pus bazele primelor încercări de antreprenoriat. Astăzi are o asociație, un brand consacrat, Seeds of Kenosis. Locuiește în comuna Giarmata, lângă Timișoara și conduce acest antreprenoriat care reunește deopotrivă membrii unor comunități importante din Transilvania, români și romi. Ne povestește cum s-a mutat în România.

„Când aveam 20 de ani trăiam în Suedia și eram destul de plictisit. Totul era organizat, era pus la punct, simțeam că nu prea am rost, sau nu am un rol neapărat în Suedia. Și atunci am întâlnit un englez care a povestit despre aventurile lui în România cu copiii străzii, cu comunitățile sărace și am fost așa de entuziasmat să aud că cineva s-a dus la o aventură, o nebunie, că am vrut să văd și eu. Și cu ideea să plec o săptămână, iată, am rămas peste 20 de ani.

Pe atunci, el trăia în Șiria, un sat lângă Arad și el m-a dus acolo într-un ghetou unde nu intra nici poliția, în gară, împreună cu copiii străzii, ne-am întâlnit cu oameni care trăiu complet în sărăcie și asta a devenit lumea mea nouă. Plin de pământ pe pantofi, crăpam lemne pentru căldură iarna, căram apă, că nu aveam nici apă în casă și asta a devenit lumea mea nouă, care era plină de aventură și de realitate, de frig și noroi, dar și de frumusețe și relații interumane. Da, a fost un moment foarte tare să experimentez asta. Nu mă plictiseam, simțeam că aici am un rost, aici pot să fac ceva pentru oameni.”

A început prin a cultiva grădini cu legume și a împleti pentru acești oameni, pentru a le da un exemplu și a-i ajuta.

„Corect. Ideea era că la început am zis, vai! ăștia sunt oameni săraci, hai să rezolvăm situația, hai să le dăm haine, materiale de construcții. Dar, după un timp, ne-am dat seama că nu prea ajută numai să le dai ceva. Nu neapărat este vorba de bani. Sărăcia, de fapt, e mult mai legată de perspectiva asupra vieții proprii, de mentalitate. Și eu mi-am dat seama că oamenii gândeau astfel: cu cât sunt mai sărac, cu atât mai mult trebuie să primesc. Și asta e într-un fel greșit. Nu merge așa în viață. Calea prin care credeam eu că pot cu adevărat să aduc un beneficiu pentru oameni era prin locuri de muncă, prin cultivat de legume. Omul care avea grijă cum trebuie de legume primea un solar. Oamenii care știau cum să lege roșiile, cum să aibă grijă de ele, primeau un solar mai mare. Totul era bazat nu pe cât de sărac ești, ci pe cât de mândru poți să fii de ceea ce ai făcut și ce ai reușit. În final, eu nu sunt salvatorul lor. Ei nu au nevoie de mine neapărat, ci au nevoie de ei înșiși, să realizeze că au un mare talent, sau știu să facă chestii.

Eu pot să fiu numai cineva care îi încurajează, care îi îndrumează către un loc unde ei pot să trăiască mult mai ok. De fapt, am început prin aceea că știam cum să croșetez căciuli. Și atunci mergeam în casele unde trăiau femeile mai în vârstă, sau mamele care nu aveau soț și care aveau copii și le dădeam lână și ele croșetau căciuli. Și eu le învățam cum se croșetează căciulile și le vindeam apoi în Suedia. Ăsta a fost primul business pe care l-am făcut. După aceea am început faza cu legumele și alte chestii.”  

În timp, Andreas a pus bazele unei firme care produce diverse obiecte din lemn, în care lucrează de aproape zece ani cu succes o echipa de români și romi. Majoritatea muncitorilor sunt persoane defavorizate din comunitatea romă din satul Cernăteaz, comuna Giarmata, lângă Timișoara.

„M-am căsătorit după 12 ani și am făcut cea mai frumoasă alegere,  o româncă. Am o nevastă fantastică, care mi-a schimbat viața și m-a învățat extrem de multe și e cea mai tare persoană pe care o cunosc. De aia m-am mutat din Șiria la Timișoara și acolo am pornit noi asociația Seeds of Kenosis împreună, ca să facem cumva același lucru pe care l-am făcut în Șiria, aici, lângă Timișoara, în satul Cernăteaz.

Am pornit de la întrebarea ce putem face pentru acești oameni care trăiesc la marginea satului, de multe ori în mare sărăcie, hai să-i includem, hai să nu facem neapărat ceva pentru ei, hai să facem ceva cu ei. Ne-am mutat aici când eram proaspăt căsătoriți, nu aveam mobilă în casă și am început împreună cu ei să facem un pat, un scaun, o masă, un tocător, din resturi. Și așa am pornit acest business, împreună cu o clasă de teme pentru copii.”

În final, Andreas ne-a spus ce apreciază cel mai mult în România și ce i-ar plăcea să poată schimba în țara noastră.

„În primul rând, cred că am întâlnit extrem de mulți oameni faini, pe care îi ador. Și între romi și între români, am cunoscut atâția oameni pentru care zic jos pălăria! Ce fac ei în situația lor, e pur și simplu extrem de frumos. Și în comunitate, am niște oameni care au o inimă extrem de bună și lucrează cu cel mai mare drag, de la vârful societății, până la oameni în mare sărăcie, care își dedică viețile pentru copiii orfani. Asta pot să zic eu că e cel mai frumos.

Dacă aș schimba ceva, ar fi pentru că de multe ori România nu prea are grijă de oamenii ăștia buni. Nu tot timpul dă spațiu pentru acești oameni buni și zic eu că România nu prea îi apreciază. Poate îi simte cumva ca o amenințare și de multe ori ar vrea să-i scoată pe acești oameni din sistem și aș schimba asta. Să încercăm să avem grijă de acești oameni cu suflete faine și bune și cu inițiative bune. Ar fi fantastic.”