Stéphanie Roth (Elveţia)
Stéphanie Roth, activistă elvețiană, implicată în salvarea unor importante sit-uri ecologice românești, printre care Roșia Montană
Hildegard Ignătescu, 08.01.2026, 15:05
Stéphanie Roth este o jurnalistă devenită activistă de mediu, cu cetățenie franceză și elvețiană. A absolvit la University of London studii de istorie, politică și gândire economică, apoi un masterat la Universitatea Cambridge, tot în Marea Britanie. De-a lungul carierei sale a lucrat ca cercetător și editor la o revistă din Londra, The Ecologist, și a avut o îndelungată activitate ecologistă.
Locuiește temporar în România și a devenit foarte cunoscută publicului larg din România odată cu lansarea unei campanii de salvare a localității Roșia Montană din Munții Apuseni, mai exact campania de oprire a construirii uneia din cele mai mari mine din Europa. Roth s-a implicat și în altă campanie ecologistă în România și a reușit să împiedice lucrările unui parc tematic în Transilvania- Dracula Theme Park.
A participat la organizarea celor mai mari proteste din România după 1989, împotriva intenției companiei canadiene Gabriel Resources de a construi un proiect de exploatare minieră la Roșia Montană. Pentru început, Stéphanie Roth ne spune cum a ajuns să se implice în aceste acțiuni atât de importante, care practic au schimbat țara.
„Bună ziua! În primul rând, mulțumesc pentru invitație. Am venit în România în 2002, ca voluntară pentru Sighișoara Durabilă, care atunci lupta contra construirii Dracula Park. Acum am citit că o să se facă un Dracula Park în apropiere de București, dar nu va distruge o rezervație naturală protejată, cum ar fi fost la Sighișoara.
M-am mutat la Roșia Montană în 2002, am stat acolo cam zece ani, după care mama mea a dat semne de îmbătrânire și atunci am lucrat din Anglia tot pentru Roșia Montană. Dar am fost implicată în multe alte campanii în afara României, în Balcani. Da, sunt activistă și am făcut asta de-a lungul timpului și încă sunt activistă și azi.
Am venit în România dintr-o întâmplare. Eram la Londra, la The Ecologist, și scriam un articol cu un prieten despre Dracula Park. Atunci când am stat de vorbă cu oamenii din Sighișoara, cu localnicii care se opuneau proiectului, i-am întrebat dacă pot să vin la un voluntariat. Așa am ajuns în România. Chiar în prima zi când mă aflam la Sighișoara, Ion Longin Popescu, de la Formula As, a făcut un interviu cu unul din localnici, care lupta contra Dracula Park și atunci am stat de vorbă. El mi-a povestit cum a venit de la Roșia Montană, unde vizitase localnicii care se opuneau unui proiect minier. I-am povestit că am călătorit în Chile și în America de Sud, unde am văzut proiecte miniere, asta făceam ca jurnalistă. Atunci, domnul Popescu a zis: ce fain ar fi dacă te-ai duce la Roșia Montană să te uiți un pic acolo, să vezi ce fel de proiect minier vor să facă! Și exact așa am făcut. După câteva săptămâni, m-am dus cu trenul la Alba Iulia, iar în ziua următoare am plecat la Roșia Montană și am stat de vorbă cu membrii Asociației Alburnus Maior, o asociație făcută de localnicii care se opuneau proiectului canadian Gabriel Resources. Atunci am decis să-i ajut și am scris primele articole în presa străină. Tot atunci m-am dus de la Sighișoara la Roșia Montană, pentru a construi campania ecologistă acolo.”
Și aproape că n-a mai plecat. Stéphanie Roth s-a implicat foarte mult în viața locală a Roșiei Montane, atunci s-a mutat acolo temporar, iar acum vine câteva luni pe an. A învățat și românește și e adoptată de comunitate.
„Nu știu, asta numai comunitatea poate să vă spună. Eu mă simt roșiancă. În limba engleză se spune home is where your heart is. My heart is în Roșia. Da, mă duc în fiecare an înapoi la Roșia Montană și stau acolo cât de mult pot. Mie îmi place tare Roșia, acolo sunt prietenii mei, acolo am amintiri grozave, acolo mi-am făcut foarte mulți prieteni. Acolo cred că sufletul meu se simte cel mai bine.”
Stéphanie Roth a fost în toată lumea, a călătorit și a întâlnit multe comunități primitoare. Am întrebat-o ce a fost special la Roșia Montană, ce a cucerit-o acolo.
„Asta e o întrebare foarte bună. Viața este incredibilă, niciodată nu știm unde se va prinde dragostea noastră. Acolo am petrecut perioada când am împlinit 30, 40 de ani. Ăștia sunt ani foarte importanți în viață, pentru că suntem deja maturi, dar avem încă toate forțele noastre. Așadar, am petrecut ani importanți din viața mea la Roșia Montană, mi-am făcut prieteni foarte buni și cred că a contribuit și faptul că a fost o situație așa de urgentă. A fost un război pentru a salva Roșia Montană, a fost o adevărată luptă David contra Goliat. Nu aveam numai un dușman, ci doi, aveam statul român care lucra împreună cu Gabriel Resources. Pentru localnici a fost foarte dur să fie abandonați de statul român. A fost un război adevărat și cred că această emoție, când lucram acolo la Roșia Montană zile și nopți, a fost așa de intensă, dar și prietenii pe care i-am făcut acolo. Toate astea au făcut ca pentru mine să fie un loc foarte important și tare mă bucur că visul s-a împlinit. E foarte rar ca activistă să văd că visurile noastre se împlinesc.
E așa de frumos acum când mă întorc la Roșia Montană și e liniște acolo, e frumos și înflorește! Mă bucur că pot să văd asta și că prietenii mei sunt acolo, la fel ca și oamenii pe care îi iubesc foarte mult.”
Suntem la începutul unui an dificil și am rugat-o pe Stéphanie Roth să ne spună ce dorește României sau roșienilor, care sunt acum aproape ca o familie pentru ea.
„Eu îi admir foarte mult pe români. Nu cred că pot să le urez ceva anume, pentru că ei m-au învățat atât de mult. Românii m-au învățat că, dacă ne unim, putem să facem orice. Acum, când văd cum au ieșit românii în stradă pentru reforma justiției, așa de mult îi admir pentru curajul lor și pentru dragul pe care românii îl au pentru țara lor și pentru justiție. Atunci ei mă învață mult mai mult decât aș putea să le doresc eu. Vreau numai să rămână vigilenți și să continue ce fac ei acum.
Există un proverb nemțesc, care mie îmi place foarte tare și pe care îl am în minte când văd cum se luptă oamenii în România: dacă nu te lupți, nu poți să câștigi. Și asta am învățat și de la România. Românii știu foarte bine să se lupte pentru dreptate și atunci eu cred că asta le dă o șansă de a câștiga pentru ei, pentru o viață mai bună, pentru o viață cu demnitate, o viață mai justă și o viață în care le place să stea în țară și nu trebuie să plece pentru a munci altundeva.”
