Cehoslovacia văzută de un român
Deși sunt relativ apropiați geografic, românii, cehii și slovacii au o istorie oficială destul de scurtă.
Steliu Lambru, 21.04.2025, 14:14
Deși sunt relativ apropiați geografic, românii, cehii și slovacii au o istorie oficială destul de scurtă. Dar au o istorie a percepției reciproce mai lungă. După 1918, România și Cehoslovacia s-au apropiat, între ele fiind construite relații cordiale solide într-o perioadă relativ scurtă de timp.
În 1949, Nicolae Fotino a fost numit prim-secretar, adică numărul doi, imediat după ambasador, la ambasada României de la Praga. Anterior, fusese acolo ca student participant la marele Congres Mondial Studențesc din 1945. Diplomatul Fotino, în 1995, își amintea într-un interviu cu Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română că a dorit să afle cum decurgeau rutinele cotidiene ale unui cehoslovac obișnuit.
”Cred că prima mea invitaţie la Praga ca să cunosc viaţa cehă a fost la o şcoală a măcelarilor. Am fost la această şcoală unde vedeam, din momentul în care sosea vita, tot ce se întâmpla cu ea: până când ajungea în magazin, până când se tăia pe specialităţi, se cântărea, se împacheta, se dădea cumpărătorului şi, în acelaşi timp, asistam la toată discuţia care poate exista între cumpărător şi client. Cum erai sfătuit ceea ce puteai să cumperi, ceea ce era mai bine să cumperi, ceea ce mărturisesc că m-a mirat în a vedea toată această manieră și atenţie care se dădeau breslelor şi felul lor de a se comporta, în general.”
Percepțiile străinilor despre un loc se formează atunci când ei trăiesc în mijlocul localnicilor sau folosesc cele mai obișnuite bunuri de trai ale lor. Nicolae Fotino a găsit în Cehoslovacia bunuri de larg consum de calitate care ajunseseră celebre și în afara granițelor țării.
”Un al doilea lucru care m-a uluit a fost Târgul de Mostre de la Praga care era absolut vestit. Acolo am constatat că Cehoslovacia, Cehia în mod special, este o forţă economică uriaşă, acest stat mic. În afară de Skoda, care era o uzină uriaşă și care făcea de la tancuri, arme, camioane de mare tonaj până la aceste autoturisme cu care circulam noi toţi atunci, am văzut o uriaşă industrie uşoară, foarte diversificată. Erau ţesături și îmbrăcăminte făcute pe gustul americanilor, pe gustul asiaticilor, pe gustul rușilor.
Eu ştiam la Bucureşti că era un mare magazin, Cehoslovaca, unde te duceai dacă voiai să te îmbraci bine. Dar acolo, când am văzut diversificarea aceea uriaşă, mi s-a părut formidabil. Am văzut pantofii și uzina Bata, una din cele mai mari uzine de pantofi din lume. Când am fost la uzinele Bata nu-mi venea să cred cât se producea pentru America Latină. Mai era industria alimentară, începând de la berea Pilsen, șunca de Praga, pe care o cunoştea o lume întreagă, ciocolată, tot ce vreţi. Erau porţelanuri celebre și cristalurile de Boemia, lucruri excepţionale.”
Însă cum nimic nu este veșnic, nici percepțiile nu rămân la fel. Anii dramaticelor schimbări 1945-1948 au afectat puternic societatea cehoslovacă și ele au fost trăite de Nicolae Fotino cu intensitate egală cu cea a locului în care se afla.
”Am trăit, în acelaşi timp, o atmosferă teribilă în Cehoslovacia, când toată această poveste cade. La venirea guvernului comunist, în 1948, situaţia se schimbă la cererea sovieticilor. Cehoslovacia trebuia să devină o forţă în industria grea, în industria de armament. Și atunci, toată lumea e îndreptată spre industria grea care trebuia să lucreze pentru Uniunea Sovietică, pentru lagărul socialist în general. Și am trăit aceasta fiind invitat într-un mic orăşel din Cehia care se numea Nahod, unde să zicem că trei-patru mii de locuitori lucrau la o fabrică de ţesătorie.
Era o fabrică veche, în centrul acestui oraş este un castel, în castelul acela era un nobil care avea această fabrică şi la el lucra toată lumea. Și, la sfârșitul vizitei mele la țesătorie, îmi aduc aminte că o muncitoare îmi împachetează ceva pentru soţia mea şi-mi spune cu lacrimi în ochi:
Națiunile mici au fost mereu între două imperii, cea română chiar între trei, cel otoman, cel rus și cel austro-ungar. Națiunea cehoslovacă s-a aflat între imperiul german și cel rus și ea a crezut că simpatia pentru ruși o va pune la adăpost de umilințele îndurate din partea germanilor. Nicolae Fotino.
”Am trăit această dramă a lor care se petrecea într-o atmosferă favorabilă rușilor, trebuie să vă spun că atmosfera faţă de ruşi era atunci o atmosferă foarte bună. Ei îi iubeau pe ruşi. Cred că este ţara unde simpatia pentru Uniunea Sovietică era foarte mare şi foarte puternică. Aceasta fiindcă rușii au jucat un rol destul de mare în câştigarea războiului împotriva Germaniei. Ura lor, în schimb, împotriva nemţilor era teribilă. În perioada în care eu eram încă student acolo, ca participant la organizarea congresului, mi s-a spus:
Percepția unui român a societății cehoslovace la granița dintre două lumi, cea de dinainte și cea de după anul 1945, este subiectivă, ca orice percepție. Ea înseamnă mult și pentru trecut și pentru prezent.
