Junii Braşovului în sărbătoare

„Ziua de călări” sau „Coborârea în Cetate” este cel mai cunoscut eveniment tradițional al Junilor Braşovului, o sărbătoare singulară în spațiul romanității.

Ana-Maria Cononovici, 29.04.2025, 15:39

Coloana este deschisă de fanfară. Urmează Junii Tineri, Junii Bătrâni, Curcanii, Dorobanții, Brașovechenii, Roșiorii și Albiorii. Vorbim despre cel mai cunoscut eveniment tradițional al Junilor Braşovului şi anume „Ziua de călări” sau „Coborârea în Cetate” cum mai este cunoscută defilarea călare a cetelor de juni prin Șchei, dar și pe străzile cetății oraşului. Sărbătoarea este singulară în spațiul romanității. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armași. Vătaful poartă lenta roșie pe piept (Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități), iar armașii mare și mic, galbenă și albastră, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis.

Mihai Moraru, președintele Societății Junilor Brașovecheni, ne-a vorbit despre acest obicei, a cărui primă atestare documentară ar data din 1728.

“Foarte mulți folclorişti și etnologi, etnografi au făcut studii pe baza acestui obicei. Se desfășoară în Săptămâna luminată. Până chiar și în perioada comunistă a fost considerată o sărbătoare a reînvierii naturii și a primăverii și a fost permisă în cele din urmă, cu toate că a fost interzisă timp de 20 de ani între anii 1948, după ce a abdicat regele până în 1968 când s-a reluat obiceiul sub această denumire care pe care v-am relatat-o. 

În principiu obiceiul se desfășoară Săptămâna luminată. Astăzi am ajuns să fim șapte grupuri de juni, șase din cartierul românesc Șcheii Brașovului și al 7-lea din cartierul românesc Brașovul Vechi.

La baza obiceiului și astăzi sunt junii tineri cu grupul lor care nu sunt constituiți într-o asociație, dat fiind faptul că cei mai mulți dintre ei sunt între 14 și 18-20 de ani până la data căsătoriei, iar celelalte șase grupuri sunt grupuri sau societăți de juni bătrâni, adică căsătoriți, care au în arealul lor anumite troițe, cruci făcute la răscrucile drumurilor, cruci vechi construite din secolul, poate, 18, unele dintre ele, și în jurul cărora se desfășoară activitatea.

Inclusiv astăzi cântăm Troparul Învierii trecând în această zi a paradei călare pe la toate aceste troițe. Abia după aceea ne strângem în Piața Unirii și Piața Sfatului și pe tot traseul, mergem spre Pietrele lui Solomon, trecând prin Poarta Schei și marcăm prin acest fapt și apartenența cetății Brașovului românilor, pentru că a fost un burg săsesc în secolele trecute.”

Mihai Moraru, președintele Societății Junilor Brașovecheni, ne-a descris programul obişnuit al acestui eveniment:

„Lucrurile au anual o anumită ciclicitate. Cel mai schimbător factor, să spunem, este cel legat de vreme. Programul este în principiu același, adică la ora 11:00 după ce își vizitează toate troiețele și cântă Troparul Învierii fiecare grup de juni își dau întâlnire în Piața Unirii, unde la Troița Căpitanului Ilie Birt vor cânta de asemenea pe rând Troparu Învierii și după aceea vom purced în această coborâre spre cetate, respectiv de acolo înapoi către zonele din munte, la Pietrele lui Solomon, unde fiecare grupare de juni are un un foișor propriu, un loc în care descălecăm, facem Hora junilor și aruncăm și prindem buzduganul, conform tradiției, după care vom petrece până până seara târziu, marcând această sărbătoare specifică Brașovului.”

Şi cum numai gândul aruncării şi prinderii buzduganului intrigă în secolul XXI, Mihai Moraru a explicat:

“Probabil este un obicei ancestral, poate să vină chiar din păgânătate, de la daci, din cultul lui Zamoxe, însă și-a căpătat de-a lungul timpului un rol ceremonial, astfel încât în momentul încreștinării iată că-l salutăm și cu „Hristos a Înviat!”, bineînțeles, aruncăm și prindem buzuganul de trei ori, semnificând Sfânta Treime. Deci oarecum acest  obicei, pe care îl considerăm noi străvechi, s-a contopit foarte bine cu cel creștin și uite că îl avem și în ziua de astăzi, îl păstrăm, îl facem cu sfințenie în fiecare an.”

Un obicei unic, greu de păstrat. Mihai Moraru vine cu detalii:

„Fiecare dintre noi trebuie să-și închirieze un cal, trebuie să aibă harnașamente, trebuie să aibă costume tradiționale, trebuie să fie întreținute. Apoi sunt programele artistice, formații specifice fiecărui grup în parte. Trebuie discutat programul artistic astfel încât să fie unul care să se plieze pe tradițiile folclonice locale. Într-un cuvânt, acest eveniment are trei mari direcții una semi-militară, pentru că fiecare grupare de călărași are un vătaf, un conducător, niște subofițeri adică armașii, sutașu, are un steag propriu ca și steagul de luptă al unui unități militare.

Apoi ordinea în care se defilează în cavalcadă, cât și civil, pe tot parcursul anului este programată și coordonată de de către vătaf. O altă direcție pe care Junii o au e cea religioasă. Majoritatea sărbătorilor din calendar au câte un eveniment cu juni, adică acesta este cel mai cunoscut, dar există există jocuri strămoșești, există chiar până la 1 decembrie,  pe tot parcursul anului, la Sf. Petru, la Sfântă Mărie Mare, la fiecare sărbătoare, la Rusalii.

La fiecare sărbătoare mare are are loc câte un eveniment gestionat de juni, fie cei din Schei, fie cei din Brașovul vechi. Şi cea de-a 3-a coordonată este cea folcrorică, bineînțeles. Noi nu avem o uniformă militară, îmbrăcăm consumul național din zonă care este de o frumusețe aparte.”

Un eveniment vibrând de bucuria de a fi român, ce l-a făcut şi pe Mihai Eminescu, poetul naţional, odată ce l-a văzut, să scrie poezia „Învia-v-or voievozii”.