Instalația „În bucătărie”

În perioada 17 mai – 16 iunie 2025 are loc la Galeria Celula de Artă din centrul capitalei expoziția-instalație „În bucătărie. Rețete de prăjituri de la mama” a artiștilor Ana-Cristina Irian și Cristian Bassa.

Ion Puican, 31.05.2025, 14:01

În perioada 17 mai – 16 iunie 2025 are loc la Galeria Celula de Artă din centrul capitalei expoziția-instalație „În bucătărie. Rețete de prăjituri de la mama” a artiștilor Ana-Cristina Irian și Cristian Bassa. Cristina Irian este artist vizual, cercetător și curatoare. A studiat sociologia, antropologia vizuală și este doctor în arte vizuale. Cristian Bassa este fotograf, designer, editor și colecționar. Cei doi ne propun o instalație intimă construită în jurul mesei de bucătărie, loc ce reunește rețetele culinare scrise de mână de către mamele artiștilor, fotografii de familie și prezența tăcută a memoriei. Despre instalație, artista Cristina Irian ne-a declarat următoarele:

 „Simpla bucurie de a fi în bucătărie, de a savura prăjituri și fursecuri făcute în casă, a lăsat o urmă de neînlocuit în viețile noastre de copii și adolescenți. Am gândit aseară o instalație de-a casei construită în jurul unei mese de bucătărie. Instalația cuprinde obiecte care zumzăiau și se învârtea în jurul acesteia atunci când erau pregătite prăjiturile. Am adunat din casă acele ustensile pe care le știam puse la lucru: căni, recipiente de măsurat, o sită, forme de fursecuri, un mixer. Iar pe fundal am adăugat nelipsitul aparat de radio.

Acest nucleu este înfășurat într-o butaforie de bucătărie de bloc din anii 1980-1990, perioada pe care dorim să o readucem în discuție. Spațiul devine repede neîncăpător și bucătăria cuprinde în brațe, ca o mamă sau bunică bună, vizitatorii, care vin de cele mai multe ori în pereche câte doi. Masa în această instalație devine un loc de adunare și de multiplicare a grijii și a faptului de a produce și de a consuma împreună cu cei apropiați, cu bucurie sau cu îngrijorare, hrana.”

Cum a apărut ideea instalației?

„Ideea de a transforma rețetele de prăjituri ale mamelor noastre în instalația artistică „În bucătărie”, găzduită de celula de artă a venit probabil din trauma trăită, din experiența personală cu bătaie lungă și dublu tăiș, aceea a pierderii și a regăsirii. Mă refer la pierderea mamei, adică a persoanei care a scris rețetele și le-a transformat pentru fiecare dintre noi în prăjituri, în torturi aniversare. Și a regăsirii unor urme martore ale acelor momente după un timp prin casă. Urme materializate în fotografii, obiecte sau scrisori.

Caietele cu rețete au păstrat în mod misterios în ele și desene, fotografii de familie sau alte mici notițe. Ne-a impresionat faptul că am regăsit în aceste caiete cu rețete un decupaj comun din viața noastră, dar și din viața celor care vin și petrec timp în instalație sau a celor care ne-au scris pe rețelele de socializare despre propriile experiențe. După anunțarea acestui demers. Rețetele se transformă în amintiri cu oameni.”

Cristina Irian, din calitatea sa de sociolog și antropolog, ne vorbește despre complexitatea ce se ascunde în spatele unor simple rețete de bucătărie:

„Rețetele scrise de mână și gesturile pot acumula mai multe roluri și semnificații, în funcție de locul pe care l-au câștigat în viața mai multor generații și în funcție de contextul în care ele au apărut și de felul în care s-au transmis. Studii psihologice despre nostalgia provocată de gust sugerează că anumite arome și mirosuri pot declanșa răspunsuri emoționale și pot sprijini continuitatea identitară. Cercetări antropologice asupra post-memoriei și traumei inter-generaționale poziționează hrana ca un vector important al memoriei culturale.

Rețetele adesea supraviețuiesc limbajului. Gesturile moștenite, amestecarea ingredientelor, gustarea și pregătirea hranei devin ritualuri tăcute ale grijii, ale continuității. Ele pot contribui la păstrarea memoriei inter-generaționale, uneori chiar pe sărite, de la bunici la nepoți, în funcție de diverse practici de viață și locuire. Ele devin un liant puternic, mai ales atunci când, între membrii aceleiași comunități, aceleiași familii intervine o ruptură, apare o distanță fizică.

O rețetă transformată în prăjitură poate face o lipsă mai suportabilă. Rețetele de prăjituri pot fi considerate o formă de limbaj emoțional. Ele lasă o urmă de iubire, de grijă, de prietenie, pentru că ele consemnează și rețele de relații între rude, prieteni sau vecini. Un caiet cu rețete te plimbă în timpul vieții unor oameni, în momentele de sărbătoare, dar și într-un alt spațiu. Practic, cumva stai la masă cu cei care au petrecut momente bune împreuna.”

În finalul interviului, Cristina Irian ne dezvăluie dorința creatorilor în raport cu publicul și cu acest proiect:

„Noi ne dorim în primul rând să interacționăm cu vizitatorii, să nu expunem doar sub formă de vitrină experiența noastră. Dacă doresc, ei sunt invitați să contribuie la o arhivă colectivă de amintiri despre prăjituri, imagini și rețete. … Ne dorim să traducem această cercetare interdisciplinară într-o experiență vizuală și senzorială pentru vizitatori, prin explorarea hranei ca purtătoare de memorie, identitate și reziliență.”