Clătite pentru festival
Inventate, se pare, în Franţa, clătitele s-au răspândit în Europa astfel încât le putem întâlni sub diferite nume în vestul continentului, pe continentul nord-american, precum şi în ţările din nordul Africii unde au dimensiuni mai mici şi pot fi servite cu sirop, cu dulceaţă sau cu ciocolată întinsă deasupra.
Ștefan Baciu, 01.08.2025, 18:21
Inventate, se pare, în Franţa, clătitele s-au răspândit în Europa, iar în prezent le putem întâlni sub diferite nume în vestul continentului, pe continentul nord-american, precum şi în ţările din nordul Africii unde au dimensiuni mai mici şi pot fi servite cu sirop, cu dulceaţă sau cu ciocolată întinsă deasupra. Le întâlnim şi în Europa centrală şi de Est, precum şi în România. Au dimensiuni mai mari şi pot fi rulate după ce am întins pe ele dulceaţa sau cremă de ciocolată, fiind întâlnite, alături de papanaşi în meniurile multor restaurante din România.
Clătitele pot fi servite şi ca aperitiv atunci când sunt umplute cu legume sau cu carne. Uneori sunt consumate împreună cu felul principal, de exemplu în Slovacia, unde tradiţionala friptură de gâscă este servită cu varză roşie călită şi cu clătite care înlocuiesc pâinea.
În România, clătitelor le sunt dedicate festivaluri. De exemplu, staţiunea Moneasa din judeţul Arad a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, gazdă pentru „Parada Clătitelor”, un eveniment anual, organizat în ultimul weekend al lunii iulie şi ajuns la cea de a 24-a ediţie. De asemenea, în localitatea Prejmer din judeţul Braşov este organizată, la sfârşitul iernii, „Caravana Clătitelor”, care are la origine o sărbătoare cu specific săsesc, Fasching, care marchează intrarea în Postul Paştelui. Se spune că acest obicei are rolul de a îmbuna natura în perspectiva primăverii ce se apropie şi de a alunga spiritele rele.
Pentru aluatul de clătite, avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de jumătate de pahar de lapte, de apă minerală sau sifon, de ulei, zahăr şi sare. Amestecăm făina cu oul într-un castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de consistenţa smântânii. Punem şi apă minerală sau sifon pentru ca să obţinem clătite pufoase.
Adăugăm puţină sare şi zahăr, dar nu foarte mult, deoarece zahărul în exces face ca aluatul să devină lipicios şi să se prindă de tigaie. Lăsăm aluatul la rece pentru circa jumătate de oră, înainte de a le prăji în tigaie. Turnăm foarte puţin ulei într-o tigaie şi îl încingem înainte de a turna aluatul, cu ajutorul unui polonic. Stratul trebuie să fie subţire şi uniform, iar clătita se prăjeşte până ce capătă o culoare aurie, după care, cu ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi dexteritate, printr-o mişcare energică în sus a tigăii, o întoarceţi pe cealaltă parte.
Clătitele se aşează una peste alta într-o farfurie întinsă. Pe fiecare dintre ele se întinde dulceaţă sau cremă de ciocolată, după care se rulează sau se împăturesc. În aluatul de clătite nu se pune zahăr în cazul în care sunt consumate la aperitiv, cu umplutură de ciuperci călite, de ceapă călită sau cu carne tocată în amestec cu legume călite.
