O nouă arhitectură de apărare în Uniunea Europeană

Demersul Uniunii Europene de a-și regândi apărarea și rolul strategic survine într-o lume marcată de tensiuni și schimbări geopolitice, după mai bine de șapte decenii de pace și prosperitate în Europa înainte ca războiul să ajungă la granițele sale.

Corina Cristea, 14.11.2025, 16:30

Demersul Uniunii Europene de a-și regândi apărarea și rolul strategic survine într-o lume marcată de tensiuni și schimbări geopolitice, după mai bine de șapte decenii de pace și prosperitate în Europa înainte ca războiul să ajungă la granițele sale. Imprevizibilitate este cuvântul care definește poate cel mai fidel poza de moment legată de conflictul din Ucraina. Vechi certitudini par să se destrame.

După ce timp de decenii continentul s-a bazat pe umbrela americană și pe protecția oferită inclusiv prin NATO, dependența puternică de resursele și tehnologia SUA poate fi considerată mai nou o vulnerabilitate. De aici, ideea tot mai des invocată a unei autonomii strategice europene – nu împotriva Americii, ci pentru un echilibru mai sănătos în interiorul alianței occidentale. Cu atât mai mult cu cât conflictul din Ucraina nu dă semne că s-ar sfârși prea curând.

Când și cum se va încheia acest război este, de altfel, întrebarea la care toată lumea ar vrea să aibă răspunsul. Istoricul şi profesorul Armand Goşu, expert în spaţiul ex-sovietic şi analist de politică externă:

“Sunt mai multe scenarii. Sunt niște scenarii negative, pe care și le-ar dori Putin, care presupun colapsul Ucrainei, intrarea Ucrainei sub controlul Rusiei, fie direct o parte din Ucraina va fi ocupată, cealaltă parte va fi un fel de gubernie, un fel de Belarus 2.0, controlată de lideri politici care fac jocurile Kremlinului.

Sunt scenarii mai puțin proaste, dar doar mai puțin proaste, în același timp cele mai probabile, care presupun continuarea războiului cu o intensitate mai mică, pentru ani de zile, care ar trebui să oblige Europa, Occidentul, să ia niște decizii în privința Ucrainei. Pentru că scenariile astea chiar dacă nu presupun o înfrângere a Ucrainei totuși această prelungire a războiului nu ajută nici Occidentul nici Ucraina și toată această așteptare cu mâinile în sân, lasă, că se prăbușește Rusia … Nu e cea mai sănătoasă atitudine în fața agresiunii rusești.

Și sunt și scenarii pozitive, care presupun o revenire a Rusiei pe un drum democratic, o reorientare a ei spre Europa, spre un model de dezvoltare economic european și o țară cu sentimente mai bune față de Europa. Și, sigur, care se retrage din Ucraina, recunoaște suveranitatea Ucrainei și nu mai intervine în treburile interne ale ei. Deci, avem în față mai multe scenarii, unele mai bune, dar majoritatea sunt proaste și foarte proaste.”

În acest context, Uniunea face pași spre o nouă arhitectură de apărare. Programele existente – de la PESCO la Fondul European de Apărare – sunt dublate de proiecte noi, precum inițiativa SAFE (Strategic Armament and Forces for Europe), care urmărește să creeze o bază comună de producție și achiziție de armament, să coordoneze mai bine capacitățile de apărare și să reducă fragmentarea care, în prezent, face ca statele europene să aibă zeci de modele diferite de tancuri, avioane și sisteme de artilerie. Obiectivul este de a construi o industrie militară europeană unitară și eficientă.

Din nou, analistul Armand Goșu:

„Sub presiunea Rusiei vedem că sunt nişte evoluţii care, altfel, cu siguranţă n-ar fi avut loc. Războiul te obligă să regândeşti priorităţile tale şi securitatea, apărarea să redevină o prioritate a lumii occidentale. Se întâmplă, poate că nu cu viteza cu care ne-am fi dorit. În acelaşi timp, nu uitaţi că Europa e o maşinărie uriaşă, foarte sofisticată şi birocratică. Odată pusă în mişcare, va fi foarte greu să o opreşti. Resursele pe care Europa le are sunt mult mai mari decât ale Rusiei. Sigur n-are entuziasmul, dorinţa pe care o are Rusia să se bată. În acelaşi timp, nici Rusia nu se bate în entuziasm, dacă vă uitaţi la armata rusă, e o armată pe bani, de tip mercenariat, iar Europa e mult mai bogată din punctul acesta de vedere. Deci, lucrurile evoluează, e o anumită dinamică.”

Nimeni nu poate anticipa exact cum se va încheia războiul din Ucraina. Toate variantele sunt pe masă. Poate printr-un acord negociat, poate printr-un conflict înghețat care va dura ani întregi. În orice variantă, însă, Europa a înțeles că trebuie să învețe să trăiască într-o vecinătate periculoasă și, în același timp, să fie pregătită să se apere singură, în strânsă cooperare cu NATO. Este marele examen pe care îl are Europa de dat, consideră Armand Goșu:

“Europa trebuie să decidă ce face ea cu ea. Ce face, se federalizează? Construieşte o Europă cu mai multe viteze? Mergem pe o armată comună europeană? Sau mergem pe interoperabilitatea dintre armata franceză, armata germană, armata italiană, armata spaniolă, armata română, armata poloneză, armatele baltice cu armatele ţărilor scandinave? Sau avansăm. Avansăm şi construim ceva, un nucleu de armată comună europeană? Nu ştim care e varianta ideală.

Eu nu cred că mai avem timp pentru a construi o armată comună europeană, care presupune lanţuri de comandă, e foarte complicat. Cred că ar trebui, pentru faptul că noi colaborăm în NATO de peste 20 de ani şi alţii colaborează în cadrul NATO de mult mai multe decenii decât România, să luăm de acolo strategii de colaborare de la nivelul NATO şi să încercăm să facem un transfer al lor pe colaborarea bilaterală în interiorul statelor. Adică, să facem noi nişte alianţe din astea militare, mai mici. Deci, ar trebui să fim mult mai realişti, să ne mişcăm mult mai repede, să creştem interoperabilitatea.”

Pentru că pacea nu se menține doar prin tratate și comerț, ci și prin forța comună de apărare.