Alice On & Off, un debut remarcabil
În debutul său documentar, Alice On & Off, Isabela Tent urmărește povestea unei tinere blocată într-un tipar traumatic. Câștigător în 2024 al mai multor premii- Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru debut și FIPRESCI la TIFF/Festivalul Internațional de Film Transilvania și Premiul pentru cel mai bun film documentar românesc la Astra Film Festival, anul acesta Alice On & Off a primit premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar. Filmul a avut premiera mondială la Krakow Film Festival în Polonia, fiind prezent și la alte festivaluri importante de film precum Sarajevo Film Festival, Indie Cork din Irlanda și Doku Baku din Azerbaidjan, unde a obtinut Mențiune specială din partea juriului.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 05.12.2025, 21:00
În debutul său documentar, Alice On & Off, Isabela Tent urmărește povestea unei tinere blocată într-un tipar traumatic. Privată de afecțiunea părinților, la 16 ani Alice se îndrăgostește de Dorian, un bărbat trecut de 50 de ani, se căsătorește cu el și naște un băiețel, Aristo. Pentru a-și întreține familia, Alice este nevoită să abandoneze studiul artelor plastice și câștigă bani din video chat. Dificultățile financiare o determină să-și caute refugiul în droguri. Se luptă cu dependența încercând să rămână prezentă în viața fiului ei, dar aparent eșuează. Rezumată, așa sună povestea pe care o spune documentarul multipremiat Alice On & Off. Câștigător în 2024 al mai multor premii- Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru debut și FIPRESCI la TIFF/Festivalul Internațional de Film Transilvania și Premiul pentru cel mai bun film documentar românesc la Astra Film Festival, anul acesta Alice On & Off a primit premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar.
Filmul a avut premiera mondială la Krakow Film Festival în Polonia, fiind prezent și la alte festivaluri importante de film precum Sarajevo Film Festival, Indie Cork din Irlanda și Doku Baku din Azerbaidjan, unde a obtinut Mențiune specială din partea juriului.
Invitată la RRI, Isabela Tent ne-a spus că în adolescență, înainte de a descoperi cinema-ul, își dorea să devină neurochirurg. Participarea la un atelier Let’s Go Digital!, unul dintre cele mai populare proiecte ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania, având ca scop promovarea educaţiei cinematografice în rândul adolescenţilor și descoperirea de noi talente, i-a schimbat însă viața.
„La finalul acelui workshop am avut o întâlnire cu participanții și coordonatorii și la acea întâlnire, Sorin Botoșeneanu, care era decan al Facultății de Film din UNATC/Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, m-a întrebat dacă n-aș vrea să fac regie de film. A fost un moment hotărâtor pentru mine, chiar dacă pe moment am răspuns că nu, că doresc în continuare să studiez medicina. Întrebarea asta a rămas însă cu mine și la începutul clasei a 12-a le-am comunicat părinților că mi-am schimbat opțiunea și că voi studia filmul. Și au fost necesari mulți ani ca ei să înțeleagă că sunt bine, că sunt chiar foarte fericită cu decizia pe care am luat-o. Îmi dau seama că abia după ce mi-am ales direcția, am început să fiu inspirată de anumiți cineaști. Unul dintre aceștia este Agnès Varda, o regizoare femeie care face tranziția de la documentar la ficțiune într-un mod fabulos.”
Am vorbit cu Isabela Tent și despre procesul de producție al filmului și provocările pe care le-a depășit în cei zece ani de lucru.
„A fost complicat, dar nu am niciun fel de regret. A fost complicat și dureros, pentru că pe măsură ce lucram la film, începeam să conștientizez și lucruri legate de familia mea. Este dificil uneori să stai și trei luni într-un proiect, ce să mai zic de 10 ani. În momentul în care Alice a început să vorbească despre copilăria ei și despre modul în care a fost tratată și lipsa de afecțiune din partea familiei, am început să rezonez cu ea. Tind să cred că generația mea este o generație care conștientizează traumele pe care le-a trăit. Cel puțin așa vreau să cred, așa cum spunem și în film, mi se pare că măcar noi încercăm să confruntăm cercul ăsta vicios al traumelor. Fie că reușim să-l rupem sau nu, cred că este esențial să-l confruntăm. Acum, în prezent, a devenit foarte prezentă nevoia asta de a vorbi despre traumă. Și pot spune că lucrul la film a fost ca un carusel de emoții și stări, dar și de informații pe care le primeam.”
„Câștigătorul premiului pentru cel mai bun film este un portret de familie care ne bântuie mult timp după genericul de final. Realizat cu tenacitate într-un proces care a durat mai bine de 10 ani, documentarul ne aduce în prim plan o adolescentă artistă devenită mamă, într-un univers liminal, tenebros, plin de riscuri și brutalitate. Printr-o relație care oscilează între compasiune și exploatare, atracție și dezgust, cunoaștem o lume în care supraviețuirea e pusă mereu sub semnul întrebării. Pentru provocările pe care le-a depășit echipa acestui film, pentru solidaritatea și empatia arătată unor eroi vulnerabili și imperfecți, Premiul pentru Cel mai bun film din Competiția România se acorda filmului Alice On and Off”.
Este motivația Juriului Astra Film Festival, care a decis ca premiul pentru cel mai bun film documentar românesc să meargă la Alice On and Off.
