Războiul tarifar mondial

Evoluția era previzibilă, pentru că își extrage esența din principiile și mecanismele elementare ale economiei internaționale, ale comerțului mondial și ale dreptului internațional.

Marius Tiţa, 01.02.2026, 11:30

Evoluția era previzibilă, pentru că își extrage esența din principiile și mecanismele elementare ale economiei internaționale, ale comerțului mondial și ale dreptului internațional. Mai ales în vremurile noastre când comunicarea este instantanee, totul se discută în direct și acțiunea este la fel de rapidă, echilibrul economiei mondiale este extrem de sensibil. Bursele știu că un simplu zvon, cu măiestrie manipulat sau o acțiune politică previzibilă pot produce schimbări esențiale, ca un tsunami bursier care mătură lumea de la Est spre Vest, după cum merge soarele și se deschid tranzacțiile.

Nimic nu face mai mult rău comerțului decât imprezibilitatea, șocurile, evenimentele neașteptate. Ca și omul, de altfel, societatea încearcă să evite aceste mișcări bruște și și-a dotat jocul bursier cu tehnici care să nu afecteze funcționarea lină a piețelor internaționale. Nebunia cu hârtii aruncate în arena, unele fiind contracte la termen, altele telegrame cu vești noi, nu mai apare în ringul bursier. Lucrurile s-au mutat pe monitoare, acolo se vede totul și se iau decizii rapide.

Modificările bruște de mediu economic sunt de-a dreptul sinucigașe, mai ales când nu se bazează pe logica afacerilor ci pe impulsuri de moment, provocate de o temporară poziție avantajoasă ce se transformă în poziții de forță, într-o politică nu foarte abilă. Folosirea tarifelor comerciale ca pe o armă politică sau geopolitică este o practică abandonată în vremurile tulburi din secolul trecut. Peisajul este cucerit în totalitate de negocierile cele mai deschise dar, în același timp, subtile.

Contracte de valori uriașe și chiar viața oamenilor din întreaga lume depind de aceste negocieri, care au loc în cadre perfect construite, special pentru stabilirea mecanismelor ce aduc beneficii tuturor. Când unul dintre parteneri se răzgândește în timpul jocului, pierderile sunt mult mai mari decât cele pe care le pot măsura contabilii. Un partener care folosește tarifele vamale, din tranzacțiile comerciale, în scopul exercitării unor presiuni de altă factură va fi evitat, în viitor, de partenerii care s-au lovit de această practică incorectă. Este exact ce se întâmplă cu Statele Unite, cea mai puternică economie a lumii, cel mai puternic stat din lume.

După un an de amenințări cu creșterea tarifelor ca măsură punitivă, anunțarea extrem de rapidă a unor astfel de măsuri tarifare și aducerea lor în dezbaterea de esență politică au generat un climat de incertitudine pentru comerțul sau chiar investițiile în această țară. Aspectul este cel al unui război tarifar de dimensiuni mondiale. Instinctiv, cu mic, cu mare, oamenii de afaceri și statele evită să dea o perspectivă afacerilor cu America, pentru că tocmai această perspectivă s-a dovedit extrem de fragilă. Iar existența unor poli economici foarte puternici fac ca alternativele să abunde și chiar să se activeze.

Când Uniunea Europeană trebuia să facă față unor negocieri de forță pentru un nou tratat comercial cu SUA, China și-a anunțat disponibilitatea de a-și dezvolta relațiile economice cu Europa. În același timp, negocierea de vreo două decenii a tratatului cu blocul MERCOSUR a cunoscut o revitalizare care l-a dus chiar la semnare. În același timp, uriașa piață a Indiei s-a alăturat Uniunii Europene în logica inversă a politicii americane recente, cea de relaxare a tarifelor vamale, pentru a stimula comerțul care promite cifre astronomice. Necunoașterea principiului elementar de funcționare a Uniunii Europene, o Piață Unică unde tarifele sunt aceleași pentru toți, a pus sub semnul întrebării ratificarea tratatului UE-SUA încheiat nu de mult timp.

La toate nivelurile, energetic sau doar de folosire a unor licențe IT, se produc reorientări care scot din atenție acțiunile și mărfurile americane, devenite prea scumpe, din cauza tarifelor aruncate ca niște fulgere răzbunătoare de la Washington. Efectele se simt, deja, peste Ocean, în cursuri monetare și indici bursieri, chiar dacă discursul de la Davos nu a folosit statistica ci doar metafora. Tot de la Davos au început specialiștii să vorbească de sfârșitul unei lumi, cea pe care o cunoaștem deja, și instalarea uneia noi, altfel, dar neclară. Această nouă politică internațională va fi o colaborare intercontinentală în care Europa se va concentra pe propriile interese, așa cum le știm, pașnice și generoase