Pace jocurilor olimpice
Când începeau întrecerile olimpice ale sportivilor, războaiele politice încetau. Acesta era, de fapt, scopul, întrecerilor sportive, să oprească măcelul şi să ducă energiile belicoase în confruntări individuale, fără victime, fără distrugeri, fără tragedii.
Marius Tiţa, 15.02.2026, 11:44
Când începeau întrecerile olimpice ale sportivilor, războaiele politice încetau. Acesta era, de fapt, scopul, întrecerilor sportive, să oprească măcelul şi să ducă energiile belicoase în confruntări individuale, fără victime, fără distrugeri, fără tragedii. Oamenii antichităţii greceşti au avut înţelepciunea de a crea acestă subtilă acţiune pentru pace în vremea în care Grecia însemna tot atâtea state câte oraşe erau. Iar războiul era activitatea principală. Mii de ani, întrecerile olimpice au fost suspendate, au dispărut, au intrat în pământul straturilor arheologice, dar nu şi războiul. Mai rău, războiul s-a dezvoltat, a devenit tot mai eficient, tot mai întins, de-a dreptul mondial. Jocurile Olimpice au fost trezite din somnul de veacuri în 1896, avându-l pe Pierre de Coubertin în fruntea iniţiativei.
Înaintea lui, totuși, Evanghelie Zappa, om de afaceri din Principatele Române Unite, din secolul al XIX-lea, a organizat, la Atena, pe propria sa cheltuială, în 1859, prima ediție a jocurilor olimpice moderne. Dar aceste întreceri sportive renăscute nu au mai reușit să oprească războaiele.
În prezent, războiul din Ucraina a parcurs deja o ediție de vară și una de iarnă a jocurilor olimpice internaționale și nimic nu pare a-l opri. La ediția în plină desfășurare în Italia, cea de a XXV-a, un sportiv ucrainean și-a pus pe casca lui de competiție portretele unor sportivi ucraineni care au murit în războiul ce va împlini patru ani în curând. Politizare, s-a strigat, iar sportivul ucrainean, viu, neucis de război, a fost trimis acasă pentru că nu a renunțat la casca sa comemorativă. Au fost aduse acuzații de politizare care ar încălca reglementări sacrosante. De fapt, nu este nimic imuabil și principial în această speță.
Istoria Jocurilor Olimpice, 130 de ani pentru sporturile de vară, și 102 ale celor de iarnă, a fost intens afectată de politică și războaie. Primul Război Mondial a anulat ediția din 1916, iar țările înfrânte atunci au fost lăsate de-o parte la următoarele ediții. Al Doilea Război Mondial a amânat mai multe ediții, și de vară, și de iarnă. Germania și Japonia au rămas iar în afara întrecerilor sportive iar edițiile care trebuiau să se desfășoare în capitalele celor răspunzători de război și-au găsit alte gazde. În 1980, competiția de la Moscova a fost boicotată de SUA pentru că gazda sovietică invadase Afganistanul. Alte 65 de țări i-au urmat exemplul.
Peste 4 ani, la ediția de la Los Angeles, a fost rândul Uniunii Sovietice și al aliaților săi să boicoteze jocurile olimpice de vară. România a trimis o delegație numeroasă și la Moscova, și la Los Angeles. Foarte interesantă este situația Jocurilor olimpice de vară din 1936, desfășurate la Berlin. Atmosfera a fost intens nazistă, svastika hitleristă fiind omniprezentă, depășind cu mult imaginile cu cercurile olimpice. Cu șase luni înainte, Jocurile Olimpice de iarnă se ținuseră tot în Germania, într-o atmosferă identică.
Între cele două evenimente, Germania a remilitarizat Renania, acționând contrar deciziilor Tratatului de pace de la Paris, arătându-și intențiile belicoase. Stadionul din Berlin a fost conservat și restaurat astfel că, în prezent, putem simți apăsător atmosfera în care s-au întrecut sportivii atunci. Nici măcar nu mai era nevoie de recentul scandal provocat de vânzarea oficială de tricouri cu afișele naziste ale Jocurilor Olimpice din 1936.
De fapt, la Olympiastadion tocmai a fost renovat memorialul Langemark, o funestă clădire dedicată de Hitler soldaților germani morți în Primul Război Mondial, în luptele din Belgia. Faptul că acest monument funebru nu avea nicio legătură cu sportul și cu spiritul olimpic nu deranjează nici acum pe nimeni. De fapt, turnul Clopotului olimpic din 1936 se ridică exact în mijlocul acestui memorial de război. Clopotul olimpic de atunci a fost coborât și este expus central, chiar la nivelul solului, cu svasticile ușor acoperite. Dar nu numai clopotul este o invenție a Jocurilor organizate de hitleriști în 1936, ci și flacăra olimpică, inclusiv plimbarea sa pe traseul Grecia – țara gazdă.
Dacă răsfoim viața celor reprezentați pe casca de competiție a ucraineanului alungat de la actuala ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă ne îngrozim. Sunt sportivi pasionați, dedicați, cu multe medalii și o carieră promițătoare, care au fost uciși în bombardamentele rusești, în țara lor atacată. Cea mai tânără avea 9 ani și o chema Victoria!