Viitor luminos – arhiva unei istorii colective
Prezentat în premieră mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Amsterdam (IDFA), documentarul Viitor luminos, regizat de Andra MacMasters și produs de Monica Lăzurean-Gorgan, a avut un parcurs festivalier important.
Corina Sabău, 21.03.2026, 16:58
Prezentat în premieră mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Amsterdam (IDFA), documentarul „Viitor luminos”, regizat de Andra MacMasters și produs de Monica Lăzurean-Gorgan, a avut un parcurs festivalier important. În țară, filmul a fost inclus în selecția oficială a unor festivaluri precum TIFF / Festivalul Internațional de Film Transilvania și Festivalul de Film de Istorie de la Râșnov și a obținut premiul pentru cea mai bună regie a secțiunii competiționale România, în cadrul Astra Film Festival.
Documentarul Viitor luminos este o coproducție România – Coreea de Sud și se oprește asupra unui moment tensionat al istoriei recente, plasat în vara lui 1989, pe fundalul Războiului Rece. În acel moment, pentru prima și singura dată în istoria țării, Coreea de Nord își deschide granițele pentru a primi peste 20.000 de tineri din 177 de țări, în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților. Peste 600 de dezbateri, evenimente culturale și sportive au fost organizate; însă manifestarea a avut mai ales un caracter politic, vizând aspecte precum pacea, dezarmarea nucleară, lupta împotriva imperialismului, criza ecologică, drepturile tinerilor și ale femeilor.
La Phenian s-a deplasat delegația română, formată din 180 de persoane, tineri studenți, dar și personalități din sfera politică și culturală a vremii. România s-a bucurat de o poziție privilegiată datorită legăturilor deosebite de prietenie dintre cele două țări. Festivalul s-a desfășurat însă pe fondul unei situații internaționale tensionate: cu trei săptămâni înainte, guvernul chinez reprimase în mod violent protestele studenților din Piața Tiananmen, iar în spatele Cortinei de Fier se prefigurau primele fisuri.
În Viitor luminos regăsim figuri cunoscute din lumea artistică, precum Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, Daniel Iordăchioaie, Dan Bittman, Claudiu Bleonț și Vasile Muraru, dar și viitori politicieni sau oameni de afaceri, unii dintre ei deveniți ulterior personaje publice: Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Elena Ciocan și Dan Puric. Imaginile care compun documentarul de montaj Viitor luminos aparțin arhivei lui Emilian Urse, un cineast amator care a fost mandatat de ministrul tineretului de la acel moment, Ioan Toma, să se deplaseze la Phenian pentru a filma evenimentul.
Andra MacMasters. „În 2017, în cadrul unui proiect mai amplu realizat împreună cu Emilian Urse, am lucrat la digitizarea arhivei Stud-Film din București – primul cineclub studențesc din România. Proiectul a culminat cu lansarea platformei cineama.ro, unde pot fi văzute filmele realizate de studenți între anii 1957 și 1989. În timpul pregătirilor, Emilian Urse mi-a oferit mai multe role de film pe 16 mm cu lucrările studenților. Le-am digitizat și le-am inclus pe platformă. Tot atunci, Emilian mi-a înmânat și câteva casete video. La sfârșitul anilor ’80, el deținea o cameră Panasonic VHS – lucru destul de rar în România acelei perioade. Datorită ei, reușise să filmeze momente atât de dinainte de 1989, cât și din anii ’90. Am avut norocul ca aceste casete să se păstreze în stare bună și să nu se demagnetizeze, ceea ce a făcut ca digitizarea să decurgă relativ ușor. Cu sprijinul Arhivei Naționale de Film, am reușit să transferăm în format digital cele patru casete, fiecare având o durată de aproximativ trei ore.”
Una dintre marile calități ale filmului „Viitor luminos” este că acesta nu mizează doar pe forța unor imagini spectaculoase, privite astăzi cu distanța a peste trei decenii. Filmul pune aceste imagini într-un context mai larg și surprinde pulsul evenimentelor internaționale – de la Nicaragua și Chile, la țările baltice, Ungaria, China și blocul sovietic, care începea să se fragilizeze.
Andra MacMasters. „Da, așa este. Este o teză pe care am formulat-o destul de timid la finalul filmului – aceea că politicienii care au venit la conducerea țării imediat după ’89 ar fi avut mai multe informații decât noi, cetățenii obișnuiți. Festivalul a avut loc vara, iar Emilian Urse mi-a spus că se discuta încă de pe atunci, de exemplu, despre protestele care urmau să aibă loc la Praga în noiembrie. Filmul este și rezultatul unei cercetări ample în arhive internaționale – Arhivele Europene din Florența, Arhivele UNESCO de la Paris, am fost chiar și la Seul, la Arhiva Departamentului de Studii Nord-Coreene, unde am consultat inclusiv presa nord-coreeană. Din toate aceste fragmente am construit un dialog cu imaginile filmate atunci. Am încercat să surprind acest puls global, dar fără să privilegiez o singură perspectivă – nici occidentală, nici socialistă, nici a țărilor nealiate. Miza acestui festival era de fapt atragerea țărilor nealiate de o parte sau de cealaltă. Iar delegația României, privită în acest context, pare aproape desprinsă de realitate. Din păcate, nici lista completă a participanților nu am reușit să o găsesc în arhive.”
„Regizoarea găsește moduri empatice de a reinterpreta trecutul, pentru a ne provoca să privim diferit prezentul, amintindu-ne de tinerețe ca o forță de rezistență. Juriul apreciază procesul laborios și original al filmului de a pune în valoare imagini istorice uitate, celebrând viziunea unui cineast trecut cu vederea. Printr-un colaj poetic și polifonie, regizoarea transformă memoria în dialog.” Așa și-a motivat jurial Festivalului Astra decizia de a acorda filmului Viitor luminos Premiul pentru Cea mai bună regie a secțiunii competiționale România.
