Acum 25 de ani
A trecut un sfert de secol de la teribilul an 1989. Cei născuţi în această parte a timpului, sau erau mici de tot în 1989, asistă la aceste amintiri ca la o povestire cinematografică.
Marius Tiţa, 04.10.2014, 00:14
A trecut un sfert de secol de la teribilul an 1989. Cei născuţi în această parte a timpului, sau erau mici de tot în 1989, asistă la aceste amintiri ca la o povestire cinematografică. Şi pentru noi, cei care am prins acele chinuitoare vremuri, comunismul şi Ceauşescu par desprinşi din filme documentare. Din fericire, fiinţa umană este capabilă de uitare, peste traume vin amintiri noi şi totul trece într-o rememorare ca de celuloid, din ce în ce mai neclară.
În septembrie 1989 a început faza finală şi decisivă a înlăturării regimurilor comuniste implantate în Estul Europei de tancurile sovietice, după al Doilea Război Mondial. La 11 septembrie 1989, Ungaria comunistă deschidea frontiera sa cu Austria capitalistă, ceea ce echivalează cu o spargere a Cortinei de fier. Primii care beneficiază de această decizie a autoritătilor de la Budapesta au fost turiştii din Germania de Est care refuzau să revină în ţara lor aflată sub regim comunist. Evenimentele s-au precipitat, demonstraţii anticomuniste declanşându-se în mai multe ţări din aşa numitul lagăr comunist.
La Bucureşti, tensiunea era uriaşă, dar organele represiunii ceauşiste ţineau încă totul sub control. Comunismul îşi trăia ultimele clipe şi cei mai mulţi sperau că Ceauşescu se va retrage paşnic, la Congresul Partidului Comunist Român, planificat pentru luna noiembrie a anului 1989. Deziluzia a fost, însă, uriaşă. În timp ce Zidul Berlinului se prăbuşea, Ceauşescu reitera hotărârea sa paranoică de a-şi duce mai departe dictatura comunistă.
La începutul lunii octombrie, Mihail Gorbaciov făcea o ultimă şi istorică vizită în Berlinul comunist. Peste o săptămână, amfitrionul german al liderului sovietic, liderul comunist istoric Erich Honecker, un adevărat dinozaur al acestui sistem, a fost înlocuit cu un reformist care se opusese represiunii ordonate de Honecker.
Demonstraţii continue se petrec la Praga şi Sofia. Polonia se obişnuia încet dar ireversibil cu viaţa post-comunistă, având un trecut de luptă eroică şi împotriva comunismului sovietic, şi a celui susţinut de proprii concetăţeni. Uniunea Sovietică se manifestă ca un conglomerat, sub conducerea unui lider reformator de premiu Nobel pentru Pace, Mihail Gorbaciov, dar şi a unui partid comunist care a introdus în istorie termenul de bolşevic. În Imperiul sovietic, însă, glasnostul şi perestroika scoteau la iveală întrebările esenţiale.
În 1989, cetăţenii Moldovei sovietice, românii basarabeni, îşi reafirmau susţinut identitatea naţională. Înaintea toamnei europene, Republica Moldova proclama, la 31 august 1989, limba română drept limbă de stat. De abia în decembrie, Gorbaciov şi Bush se întâlnesc la Malta, pentru a încheia cumplitul ciclu început la Ialta, în 1945.
A urmat revoluţia română anticomunistă din 22 Decembrie 1989, înlăturarea prin forţa poporului revoltat a ultimului lider stalinist al Europei, Nicolae Ceauşescu.
După toamna lui 1989, Estul Europei apuca pe un nou drum, cel al revenirii în lumea democraţiei, de unde fusese smuls cu o jumătate de secol în urmă. În ultima zi a anului, Bulgaria renunţă la denumirea de republică populară, o simplă formalitate, astfel că mirabilul an 1990, al speranţelor neţărmurite, a început fără comunism în ţările Estului european. Tot în 1990, pe 3 octombrie, deci acum 24 de ani, cele două Germanii, născute din disputele ideologice de după al Doilea Război Mondial, se reuneau într-un acelaşi stat.
