Acum 70 de ani – primul război atomic

În ziua de 6 august 1945, fiind o vreme favorabilă, un avion militar american a decolat pentru a efectua primul bombardament atomic din istoria umanităţii. Bomba de 4 tone a fost lansată la ora 8 şi 15 minute.

Marius Tiţa, 09.08.2015, 10:46

Al doilea război mondial se încheiase, practic, dar nimeni nu îşi închipuise că, rămaşi singuri, japonezii vor continua lupta. În Europa se discuta deja despre cum va arăta continentul după uriaşa nebunie a războiului. Americanii se implicau şi ei în viitorul păcii europene dar continuau lupta în Pacific. Acolo se derula o dramă aproape tăcută, se murea pentru o cauză pierdută. Pentru europeni era cel mult un fapt divers dar americanii şi sovieticii era foarte interesaţi de ecuaţia de securitate din această zonă unde hegemonia japoneză se prăbuşea. Cu toţii ştiau că se pun bazele unei formule ce va dăinui pentru multă vreme.

Războiul din Pacific era al americanilor, deşi implicarea în luptele din Europa şi chiar Africa de Nord a fost masivă. Pacificul era o problemă internă, acolo, la Pearl Harbour, începuse epopeea americană, insulele oceanului numit doar paşnic erau pline de faptele de eroism şi de amintirea soldaţilor americani. În Europa, războiul se terminase de trei luni iar în Pacific, fiecare insulă era cucerită cu un număr incredibil de victime, militari dar şi mulţi civili. În acest interval de timp, americanii au finalizat bombele atomice, una cu uraniu şi alta cu plutoniu. Era război, armele erau pregătite.

În ziua de 6 august 1945, fiind o vreme favorabilă, un avion militar american a decolat pentru a efectua primul bombardament atomic din istoria umanităţii. Bomba de 4 tone a fost lansată la ora 8 şi 15 minute. Explozia a fost teribilă, s-a ridicat celebra ciupercă de praf atomic iar la nivelul solului, acolo unde trăiesc oamenii, s-a declanşat iadul. Temperaturile uriaşe au calcinat instantaneu oameni şi pietre, au volatilizat metalele şi au ars totul. Suflul a fost şi el înspăimântător iar când toate au trecut au rămas radiaţiile să pătrundă peste tot, să distrugă viaţa, pentru mult timp de atunci înainte. Înainte chiar de a se lămuri asupra efectelor acestui tip de armă, oamenii au folosit-o din nou.

La 9 august 1945, tot pe fondul îndârjirii japonezilor de a nu renunţa la lupta sinucigaşă, a fost lansată o a doua bombă atomică, la Nagasaki. În cei 70 de ani care au trecut de la bombardamentele atomice din Japonia, omenirea a înţeles deplin ce poate face o astfel de armă. Mărturiile sunt cutremurătoare, suferinţele oamenilor sunt uriaşe. Nimic nu poate justifica aşa ceva. În 1945, decizia japonezilor de a nu capitula, deşi totul era pierdut, promitea pierderi mari şi inutile şi lăsa americanilor liberatea unor decizii de anvergură. În acest program a intrat şi testarea bombei atomice la care lucraseră cu toţii, şi germanii şi sovieticii dar America era câştigătoarea cursei. Era prima dată când sume şi eforturi uriaşe fuseseră dirijate spre realizarea unei arme, este drept una de o putere infernală. De asemenea, era cea mai mare implicare a cercetării ştiinţifice în crearea de arme.

Radioactivitatea fusese descoperită doar cu 11 ani înainte iar utilizarea militară a acestor fantastice descoperiri ştiiţifice apăruse destul de repede ca posibilitate concretă. Aspectele militare ale cercetărilor nucleare aveau să domine viaţa internaţională din acel moment astfel că, în loc de final al celui de al doilea război mondial, putem vedea în campania nucleară din Japonia, din august 1945, un adevărat război atomic derulat în premieră pe Pământ.

Într-adevăr, în ceea ce a urmat, în timpul războiului rece, puţin a lipsit ca exploziile de la Hiroshima şi de la Nagasaki să fie doar începutul unei autodistrugeri nucleare a omenirii. Putem spune că oamenii, indiferent de tabăra în care se află, au înţeles lecţia războiului atomic, a celui desfăşurat în câteva clipe, cu doar două bătălii, Hiroshima şi Nagasaki fiind numele dramei. Imaginile vin imediat în memorie, amintirile sunt puternice, mărturiile sunt mai mult decât grăitoare.

Cu ani în urmă, întâlnind o supravieţuitoare a bombardamentului atomic de la Hiroshima, o hibakusha, cum se numesc aceşti oameni, am întrebat-o cine este de vină pentru toate aceste grozăvii. Răspunsul a venit imediat: războiul.