Al 45-lea
Puţini au crezut că Donald Trump va ajunge preşedintele Statelor Unite ale Americii. Unii nici acum nu vor să creadă iar alţii nu vor să accepte nici acum.
Marius Tiţa, 20.01.2017, 19:22
Puţini au crezut că Donald Trump va ajunge preşedintele Statelor Unite ale Americii. Unii nici acum nu vor să creadă iar alţii nu vor să accepte nici acum. În timp ce se derulau ceremoniile de instalare a noului preşedinte, Michael Moore prevedea deja finalul acestui mandat înainte de termen. Până la urmă, lucrurile s-au derulat în maniera clasică a alegerii şi instalării unui preşedinte american. Nu mai este considerat un preşedinte anti-sistem iar multe dintre pericolele iscate din declaraţiile sale şocante s-au desumflat până la dispariţie.
Totuşi, rămâne convingerea accentuată că nimic nu va mai fi ca înainte, că vom ajunge să acceptăm şi să ne obişnuim cu fapte şi atitudini de neconceput până acum. Pe lângă aceste aspecte, rămâne şi posibilitatea ca Donald Trump să fie un preşedinte american ca oricare altul, nici mai popular şi nici mai nepopular ca mulţi dintre cei care au condus Casa Albă. Şi, până la urmă, ne vom obişnui şi cu ideea că Donald Trump este preşedintele Statelor Unite.
El vine după două mandate ale unui preşedinte care iese din scenă încoronat cu o mare popularitate.şi un parcurs personal impecabil. Noul preşedinte nu este un politician de carieră şi nici nu a lucrat vreodată pentru stat sau în administraţie. Este un om de afaceri de succes, cu o impunătoare dar şi sulfuroasă prezenţă publică. Asta nu înseamnă că nu a fost tentat şi de scena politică. Nu este nici la prima candidatură la preşedinţia SUA dar până nu a venit din partea unuia dintre cele două partide politice care domină scena americană, nu a putut spera la vreunul din primele două locuri, cele care contează.
Candidatura şi victoriile la alegerile interne ale Partidului Republican, dar şi cea finală, la scrutinul naţional, au fost surprinzătoare. Mesajul preşedintelui Obama, cel care arăta că se poate, este aplicabil noului preşedinte, Donald Trump, care a arătat că s-a putut ceea ce mulţi nu credeau că este posibil. Până la urmă, performanţa anti-sistem atribuită noului şef al statului s-a transformat într-un beneficiu maxim tocmai din partea sistemului general şi a subsistemelor care îl fac să funcţioneze. Sistemul electorilor care a înfrânt votul majoritar popular este unul dintre aceste mecanisme care fac America să funcţioneze, o regulă a jocului asumată deplin astfel încât America să nu depindă de un om sau un grup de oameni a căror sarcină şi datorie este să servească America.
Preşedinţia Statelor Unite te transformă în cel mai puternic om al planetei dar lipsa arbitrariului fac din această putere un mecanism pozitiv, democratic. Este un proces strict, dar nu rigid. De-a lungul timpului, activitatea preşedintelui a fost benefică pentru întreaga societate. Şi asta chiar dacă nu puţine sunt scandalurile şi situaţiile complicate cărora a trebuit să li se facă faţă.
Patru preşedinţi au fost asasinaţi în timpul mandatului, mai multe atentate au eşuat, mandatele sunt limitate la două dar, în timpul celui de al doilea război mondial, preşedintele Roosevelt a fost subiectul a patru ceremonii de învestire în înalta funcţie, Nixon a fost înlăturat din aceeaşi funcţie maximă. Iar America şi lumea au mers înainte, făcând din lista celor 44 de preşedinţi de până acum o instituţie de mândrie naţională, o carte esenţială de istorie cu pagini ce au intrat în mitologia naţională a americanilor.
Dincolo de mesajele de campanie sau programele politice, preşedinţii din capitala ce poartă numele primului preeşdinte, Washington, au o singură deviză: God bless America!
