Altă furtună, alt deşert
Să fii început, odată cu acest an şi cu intervenţia Franţei în statul african Mali, o fază nouă în lupta internaţională împotriva terorismului?
Marius Tiţa, 20.01.2013, 02:39
Să fi început, odată cu acest an şi cu intervenţia Franţei în statul african Mali, o fază nouă în lupta internaţională împotriva terorismului? Şi Africa şi Franţa au o lungă tradiţie comună evenimentelor sângeroase, a războaielor fără milă, mai ales în spaţiul fostelor colonii, Franţa a intervenit militar de mai multe ori, începând din 1960, pentru a pune capăt unor conflicte cu multe victime civile, în situaţii grave. Puţine sunt, însă, situaţiile în care finalul fericit s-a petrecut instantaneu şi cu pierderi nesemnificative. De cele mai multe ori se ştie când astfel de operaţiuni au început, de obicei cu o aterizare sau debarcare de forţe, dar nu se ştie cu exactitate când s-au încheiat sau chiar dacă s-au încheiat. Acşiunea franceză din Mali nu urmează un traseu clasic, în care se ia o decizie formală de conformitate cu reglementările intzernaţionale, dacă nu chiar de la ONU, ci a funcţionat în virtutea unor înţelegeri şi mai ales practici care leagă Franţa şi alte foste metropole de statele africane care, multe dintre ele, încep să sărbătorească o jumătate de secol de independenţă. De aici încolo, nu va mira pe nimeni dacă acest prim pas francez va căpăta o dimensiune europeană, prin implicarea şi participarea şi a altor state partenere din Uniunea Europeană. În linii mari, situaţia ne aminteşte de operaţiunea Furtună în deşert” în care ţări dintre cele mai diverse, mari puteri occidentale dar şi vecini arabi ai Kuweitului, au format o coaliţie care a intervenit când Saddam Hussein a crezut că Irakul poate ocupa pur şi simplu micul dar bogatul emirat din Golf.
Susţinerea oficială pentru demersul francez din Mali a venit de la început din partea partenerilor europeni. De asemenea, s-a implicat concret o organizaţie specială, numită CEDEAO. Organizaţia economică a ţărilor din Africa de Vest, după numele său complet, are în prezent 15 membri şi a apărut în 1975. Inspiraţia vine clar de la Uniunea Europeană şi predecesoarea sa, Comunitatea europeană. Constantând o serie de asemănări de vecinătate dar şi o comuniune de limbă franceză, statele membre au constituit această organizaţie care nu numai că a supravieţuit dar a fost invocată de mai multe ori în ultimele decenii, mai ales când era vorba de intervenţia în cazul scăpării de sub control a unor conflicte interne. Aşa cum s-a constatat şi în aceste zile, în Mali, organizaţia economică CEDEAO nu are probleme în a mobiliza trupe proprii pentru a constitui o forţă de interpunere în cazul acestor conflicte militare din cuprinsul său. De altfel, putem afla în istoria recentă, în septembrie trecut, mai exact, o decizie de a constitui această forţă care să intervină în Mali dar concretizarea acţiunii a fost mereu amânată, până când acţiunea franceză a accelerat situaţia.
Situaţia din Mali mai comportă şi o altă specificitate. Dacă, de obicei, era vorba de lovituri de stat, tentative de astfel de acţiuni sau rebeliuni ce vizau puterea dar degenerau în masacre, acum apare spectrul fundamentalismului islamic. Rebelii care au destabilizat situaţia din Mali sunt adepţi sau apropiaţi ai terorismului fundamentalist astfel că un conflict din graniţele statului are rezonanţe peste tot unde se poate ivi terorismul islamist. Un prim efect nu a întârziat să apară şi ne referim, desigur, la luarea de ostatici din Algeria. Este o reacţie clară, care înătură orice umbră de îndoială asupra caracterului revoltei din Mali. În plus, acest răspuns terorist stimulează răspunsul internaţional, transformând solidarizarea în implicare directă. Alarma internaţională şi vigilenţa antiteroristă, care oricum nu slăbiseră în ultimul timp, sunt reactivate ca urmare a acţiunii din Mali.
