Ameninţări de septembrie

Ultimii ani, nu foarte mulţi, au aruncat lumea arabă, dar şi Europa, într-o înfiorătoare nebunie teroristă, în care orice maşină în mişcare poate deveni o armă, iar oamenii sunt asasinaţi în cele mai îngrozitoare feluri.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 09.09.2017, 19:14

Luna septembrie este acreditată, de mult timp, de literatură şi muzică, mai ales, cu un înalt potenţial romantic. În acest an, agenda internaţională este departe de a ne permite astfel de sentimente. În septembrie ne amintim, de mai bine de un deceniu şi jumătate, de tragedia de la World Trade Center. 9/11 este deja un simbol dramatic al resurecţiei activităţii şi mai ales a mentalităţii teroriste în mileniul pe care îl începeam în 2001. Între timp, Osama bin Laden a fost lichidat dar atunci, în 2011, la 10 ani de la atentatele care au uimit şi îngrozit omenirea, el era deja o figură a trecutului, învechită, depăşită de terorişti mai tineri, cu mentalităţi încă şi mai criminale.

Ultimii ani, nu foarte mulţi, au aruncat lumea arabă, dar şi Europa, într-o înfiorătoare nebunie teroristă, în care orice maşină în mişcare poate deveni o armă, iar oamenii sunt asasinaţi în cele mai îngrozitoare feluri. Acum putem nota un avans semnificativ al omenirii în lupta împotriva organizaţiei auto-intitulate Statul Islamic, dar nimeni nu îndrăzneşte să spere că ea a fost înfrântă. Există, încă, un entuziasm al ralierii la demenţa teroristă, dar, de doi ani, atenţia ne este preocupată de criza refugiaţilor. În septembrie 2015, Europa a descoperit cu uimire că zeci de mii de oameni fug din zonele de război, mai ales cele revendicate de Daech, ca aşa-zis stat ce acoperă Siria şi Irak, traversează marea în condiţii de neînchipuit şi pleacă pe jos, spre Germania.

Uniunea Europeană a fost depăşită de amploarea fenomenului, a privit eforturile individuale şi a luat notă de poziţia singulară a Germaniei şi a cancelarului său. După fix doi ani, Ungaria, Slovacia şi Polonia se văd ameninţate cu procedura de infrigement pentru că refuză să accepte cotele de imigranţi, pe care Comisia Europeană le impune. Este deja o poziţie oficială, după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a respins plângerile înaintate de către Slovacia şi Ungaria.

În alt colţ de lume, un conflict vechi revine în actualitate, tot într-o manieră demnă de Războiul Rece. Coreea de Nord, o sinistră dictatură comunistă, aflată la a doua succesiune pe linia unei absurde dinastii, promovează o retorică şi o strategie internaţională luată dintr-un muzeu al anilor 50. Liderul absolut al statului face declaraţii belicoase dar şi lansează rachete care survolează teritorii vecine şi testează arme nucleare de mare putere. Nu mai este o bătălie verbală în care se aruncă ameninţări fără limită, ci o desfăşurare de forţe dintre cele mai distructive.

Coreea de Nord şi comportamentul său periculos creează cele mai serioase preocupării internaţionale dar, de câteva zile, natura îşi revendică violent dreptul la maximă atenţie. Exotica zonă a golfului interior desenat de cele trei Americi, de Nord, Centrală şi de Sud, este răvăşit de catastrofe naturale care ne obligă să înregistrăm cifre incredibile pe scara forţelor dezlănţuite. După uragane din ce în ce mai puternice au venit cutremure care demonstrează că 8 nu mai este o cifră imposibilă pe logaritmica scară de magnitudine Richter. După uraganul Harvey, care a răscolit Texasul, a venit Irma, un fenomen în sine, cu forţe maxime, până acum teoretice, pe scara uraganelor, o adevărată Mamă a tuturor uraganelor, ca să folosim o celebră exprimare emfatică.

Şi când priveam ravagiile comise în paradisul Caraibelor de mişcarea tumultoasă a aerului, a venit vestea cutremurului din Mexic, cu o incredibilă forţă 8,1 pe scara Richter. Catastrofa a venit din pământ, acolo unde oamenii, în Caraibe, se ascund de uragane. Până la urmă, natura ne-a arătat că ea este adevărata putere, imprevizibilă şi greu de stăpânit, pe Planeta noastră, crizele create de oameni fiind doar situaţii absurde şi inutile, cu un înalt potenţial autodistructiv.