Cât durează un război?
Europa a fost modelată de războaie, dar mai ales de tratatele de pace care le-au urmat. De fapt, întreaga lume a cunoscut această evoluție.
Marius Tiţa, 13.07.2025, 12:54
Europa a fost modelată de războaie, dar mai ales de tratatele de pace care le-au urmat. De fapt, întreaga lume a cunoscut această evoluție. La un moment dat, când războiul nu mai poate continua, inamicii se așază la masă și discută. Nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi arătat lumea dacă liderii națiunilor s-ar fi așezat la masa negocierilor înainte de a începe războiul. Multă suferință ar fi fost evitată, ca și multă distrugere iar sute de milioane de oameni ar fi trăit fără să se măcelărească între ei în războaie.
Timpul trece repede și inevitabil iar istoria a demonstrat din plin că evenimentele au tendința să urmeze un curs firesc. Războiul nu este o stare normală a societății umane, cum nu este normal ca oamenii să nu discute, ci să se omoare. Pacea este normalitatea. Neînțelegerile și crizele sunt și ele normale dar soluționarea lor nu are nevoie de vieți umane. Oricât ar părea de ciudat și neașteptat, secolul XXI a generat deja multe războaie ce nu au pornit de la crize sau situații grave ce au apărut mai nou în peisajul geopolitic.
Altfel spus, tot vechile conflicte țin prima pagină a interesului internațional și, dacă știm cât de cât când au început, este din ce în ce mai greu să anticipăm încheierea lor. Fiecare revenire la arme produce o escaladare tot mai greu de potolit. Războaiele contemporane se declanșează tot mai ușor, din motive ce par mai mult a fi pretexte, generează o grupare în spatele fiecărui beligerant, dar fără implicări decisive și sunt lipsite de perspectivă. Adică nu știm când se încheie, care sunt obiectivele ce se doresc atinse și care ar permite începerea negocierilor de pace.
Mai este o trăsătură în războaiele moderne, unul dintre beligeranți are în vedere doar obiectivele militare, pentru a-i slăbi forța de luptă, altul lovește orbește în civili, pentru a produce cât mai multe victime și distrugere. Niciodată lucrurile nu se desfășoară chirurgical, cu exactitate, moartea vine de peste tot și în fiecare clipă. Războiul nu este un joc pe calculator, victimele sunt reale, harta nu este făcută din pixeli ci din pământ și apă. Omenirea nu a avansat doar în tehnici de război, ci și în materie de pace și negocieri. Societatea omenească a ajuns la un înalt nivel de globalizare, în care se comunică instantaneu și la prețuri reduse.
În prezent, este mai ușor să ajungi la pace, decât la război dar termenul este tot mai larg răspândit. Nu se mai referă strict la acțiunile militare, ucigătoare și distrugătoare, ci la măsuri dure și de durată în diferite domenii, cel mai des între două state. Războaiele economice sunt cele mai răspândite, dar ele pot fi și diplomatice, și culturale. Când se ajunge la negocieri și înțelegeri, aceste ”războaie” se încheie cu modificarea unor principii și condiții.
În 2022, acum mai bine de trei ani, armata rusă a atacat Ucraina pe un front foarte larg. Practic, tancurile rusești avansau pe autostrăzile ucrainene printre sau chiar peste automobilele civililor care mergeau la locul de muncă. Nu a fost o declarație oficială de război, așa că nu sunt cunoscute motivele oficiale, incompatibile, în viziunea Moscovei, cu starea de pace. De aceea, după 40 de luni de război, lipsa acestor elemente sau a unei evoluții decisive pe câmpul de luptă fac ca negocierile și pacea să fie încă departe, sau într-un orizont greu de determinat. Nu se știe de ce a început războiul, așa cum nu se știe ce ar putea să îl încheie. Între timp, se aruncă bombe împotriva civililor din Ucraina și asupra obiectivelor militare din Rusia. Alianțele își revizuiesc perspectivele și încearcă să se adapteze noilor condiții. Cât despre pace, nu știm când va veni și dacă o vom recunoaște pentru că încă nu putem spune cum va arăta ea.
