Ce pot face banii
Studenţii la ştiinţe politice şi orice cetăţean interesat de mersul societăţii au privit cu mare uimire ce s-a întâmplat în SUA de la începutul acestei luni.
Marius Tiţa, 23.10.2013, 13:16
Studenţii la ştiinţe politice şi orice cetăţean interesat de mersul societăţii au privit cu mare uimire ce s-a întâmplat în SUA de la începutul acestei luni. Neînţelegerea dintre grupurile politice din Congres, parlamentul SUA, a făcut ca bugetul de stat să nu fie adoptat. Fără o aprobare supremă, conformă Constituţiei, banii publici nu pot fi cheltuiţi şi tot ce funcţionează cu astfel de bani ia o pauză sau se restrânge dramatic. Este simplu de spus, dar bugetul de stat, în orice ţară din lume, face să funcţioneze cele mai importante mecanisme ale societăţii şi ale unui stat, cele care asigură ordinea publică, securitatea naţională, reprezentarea externă, şi tot angrenajul de înalt nivel al unui stat.
Concret, în SUA, peste 800 de mii de funcţionari federali au în ofertă şomajul tehnic sau concediul fără plată.
Blocajul bugetar are multe explicaţii şi totul s-a petrecut conform aşteptărior, nici un grup politic, democrat sau republican, nefiind dispus să renunţe la poziţia sa în probleme esenţiale. Pe primul loc se afla, ca mai mereu în ultimul timp, reforma sănătăţii plus plafonul de îndatorare. Inevitabil, în ecuaţie apare şi preşedintele Barack Obama, desmenat drept câştigător al dezamorsarii acestei crize fiscale, dar căruia i se prevede un viitor complicat cu radicalii republicani. Aceiaşi specialişti sau doar cei interesaţi de ştiinţa şi analiza politică au tot mai multe probleme în a înţelege ce se întâmplă în culisele vârfului puterii în Statele Unite. Paradoxal, cu această ocazie am descoperit acum că nu este pentru prima dată când SUA ajung fără bază legală pentru a-şi plăti bugetarii. Grav este că, dacă blocajul ar mai fi durat o săptămână, pentru prima dată în istorie, SUA nu şi-ar mai fi putut onora toate plăţile. Iar pentru dolar, moneda altă dată sfântă, efectul ar fi fost catastrofal.
Pe măsură ce posibilitatea blocajului se contura tot mai mult, am fost nevoiţi să ne aplecăm mai în detaliu asupra specificului vieţii politice americane, unde preşedintele este şi prim ministru şi unde bipolarismul domină peisajul partidelor politice. Aflăm astfel cât de simplă dar foarte tradiţionalistă este formula americană, cât de simplu se pot rezolva lucrurile dar şi cât de uşor se poate ajunge la blocarea celui mai impresionant mecanism administrativ din lume. Deşi, la 1 octombrie, nici bursa nu s-a sinchisit prea mult de blocajul bugetar, ca în faţa unei evoluţii previzibile, până la urmă efectele au ajuns să fie economice şi semnificative. Pentru evitarea blocajului bugetar nu s-au făcut eforturi prea mari de conştiinţă, ci s-a continuat jocul politic, rece şi calculat ca un joc pe calculator, cu situaţii virtuale de un realism suficient pentru a uita că efectele sunt palpabile, pentru milioane de americani şi chiar miliarde de oameni. Iar precedentul unui astfel de blocaj nu se duce în negura secolelor, ca la demisia papei, ci doar până în 1996. Grav ar fi până la urmă scurtarea cadentei acestor defecţiuni. Ar însemna că mecanismul nu mai merge ca atunci când a fost creat sau când mergea la turaţie maximă. Vor fi necesare reparaţii, chiar dacă nu mecanismul în sine este, până la urmă, problematic ci acei care îl pun în funcţiune, lucrând cu el şi în cadrul lui.
