Clinton. Hillary Clinton
Mandatul lui Hillary Clinton se încheie. Nu cel de preşedinte al Americii, pentru care a candidat acum 4 ani, ci cel de şef al diplomaţiei americane.
Marius Tiţa, 04.02.2013, 09:59
Mandatul lui Hillary Clinton se încheie. Nu cel de preşedinte al Americii, pentru care a candidat acum 4 ani, ci cel de şef al diplomaţiei americane. În anul de graţie 2008, SUA anunţa lumea că un tsunami nedesluşit dar cu semne grave de criză tocmai s-a pornit din bancile sale cele mai mari şi renumite şi va răscoli întreaga lume. Era anul miei de miliarde de dolari scoase din depozitele cele mai adânci şi aruncate pe piaţă, întru salvarea economiei.
Şocul a fost enorm, nu numai teoria economică a liberei concurenţe s-a zguduit, alături de întreaga societate americană, cu unde de şoc în întreaga lume, dar şi clasa politică din Noul Continent părea debusolată. În 2008, preşedinţia de la Washington părea o sarcină de serviciu destul de confuză în care mulţi ezitau să se implice. Atunci, o serie de personalităţi puternice au înţeles că trebuie răspuns cu inteligenţă şi multă disponibilitate, aproape cu patriotism, la cerinţele continuării vieţii politice. Din partea democraţilor, unul dintre cele două partide care domină, de secole, scena politică americană, s-au detaşat doi politicieni a căror intenţie de a cuceri preşedinţia echivala cel puţin cu o premieră.
Hillary Clinton şi Barack Obama au intrat în cursa pentru nominalizarea Partidului Democrat din SUA şi oricare dintre ei ar fi câştigat alegerile am fi avut în fruntea puternicului stat fie prima femeie, fie primul cetăţean de culoare. Toate acestea au fost constatări ale specialiştilor, istoricilor sau statisticienilor pentru că americanii obişnuiţi, sub presiunea uriaşă a vremurilor de criză au văzut în cei doi politicieni lideri puternici în momente nu numai dificile dar şi ciudate. Barack Obama, cel care a câştigat atât nominalizarea democraţilor cât şi şefia statului, tocmai a fost instalat pentru un al doilea mandat, cucerit fără mari emoţii. Iar Hillay Clinton, contracandidatul său la nominalizare dar partener esenţial în campania prezidenţială, încheie un mandat exemplar în fruntea diplomaţiei americane. Am putea spune că pentru prima se vorbeşte atât de mult şi chiar frumos despre finalizarea unui astfel de mandat, funcţiile guvernamentale având încărcătura lor birocratică care nu lasă prea mult loc momentelor festive.
Hillary Clinton nu este doar o fostă posibilă femeie prima preşedintă a SUA şi nici doar soţia unui fost preşedinte american. Nu s-a mulţumit cu savoarea vieţii de Primă Doamnă şi nici nu s-a lăsat doborâtă de încărcătura negativă uriaşă a aceleiaşi poziţii. Întotdeauna a fost apreciată ca o personalitate puternică, un profesionist renumit în drept şi un lider eficient încât preşedintele Clinton putea să fie Bill, cum a şi fost, dar şi Hillary, cum s-ar fi putut întâmpla. A fost să fie secretar de stat şi performanţa sa în această poziţie va aduce multe analize şi dezbateri în viitor. Politica smart power anunţată de preşedintele Obama la preluarea mandatului său o caracterizează foarte bine şi pe Hillary Clinton, cea care a derulat activitatea diplomatică americană sub acest steag al prevalenţei inteligenţei asupra tradiţionalelor măsuri de forţă. Ultimele sale luni de mandat au fost umbrite de evenimentele sângeroase din oraşul libian Benghazi cărora le-a căzut victimă ambsadorul american. A fost un moment care, în alte vremuri, ar fi putut duce la o escaladare a conflictului soldată cu şi mai multe victime, violenţe şi suferinţe. America a făcut dovada, în acest caz da şi în anii de când revoluţiile arabe schimba faţa omenirii, de o raţiune de mare inteligenţă, care ne obligă pe toţi să gândim ca oameni ai secolului XXI, care au învăţat din greşelile trecutului dar au şi o perspectivă mult mai umană pentru viitor.
