Crime împotriva statuilor

Valea Bamyian din Afganistan se află pe vestitul Drum al mătăsii, al cărui rol în istoria civilizaţiei omeneşti nu a fost încă revelat pe de-a întregul.

Marius Tiţa, 28.02.2015, 08:31

Valea Bamyian din Afganistan se află pe vestitul Drum
al mătăsii,
al cărui rol în istoria civilizaţiei omeneşti nu a fost încă revelat pe de-a
întregul. Acolo, în Valea Bamyian, în secolul al Vl-lea din era noastră,
oamenii i-au făcut statui gigantice lui Buda. Întreaga vale ducea o intensă
viaţă spirituală, cu multă cultură şi filosofie. Cea mai mare dintre statuile
din Valea Bamyian avea 58 de metri şi era cea mai mare statuie a lui Buda
reprezentat în picioare. Statuile au fost cioplite în stâncă iar în vechile
vremurile de adoraţie erau pictate şi aveau detalii modelate din amestecuri
speciale.

Deşi nu au fost lipsite de atacuri şi intenţii de aneantizare,
statuile afgane ale lui Buda au rezistat aproape un mileniu şi jumătate. Până
în fatidicul an 2001, când extremiştii musulmani, talibanii, au reuşit, cu mult
efort, să le facă să dispară de pe faţa pământului. Nu a fost uşor şi nici
repede nu s-a petrecut această crimă. Deşi s-au folosit arme mai eficiente, din
primele zile ale mileniului lll, talibanii s-au chinuit până au transformat
statuile într-un morman de pietre. Au
tras cu tunurile cele noi şi puternice, au aruncat cu grenade iar până la urmă
au trebuit să se caţere pentru a le burduşi cu dinamită.

Comunitatea
internaţională a ştiut ce se întâmplă în acele zile de martie 2001, cu numai 6
luni înaintea atacurilor din 11 septembrie. Dar neputinţa întregii umanităţi
faţă de aceste acte de barbarie a fost totală, nimic nu s-a întâmplat,
talibanii ducându-şi la final opera de distrugere a statuilor din valea
Bamyian.

După 14 ani, retrăim acele sentimente de revoltă aproape fizică şi
neputinţă internaţională. Întâi întreaga omenire a privit cum sunt măcelăriţi
oamenii. Temeinic, fără grabă, cu maxim de suferinţă şi impact public. Din nou,
umanitatea nu a făcut nimic, poate nu a putut, poate au prevalat alte
principii, efectul este însă decepţionant. Şi măcelărirea oamenilor într-un
nebunesc ritual al violenţei extreme continuă clipă de clipă, undeva în
Orientul Mijlociu, în Siria, Irak, Libia, ţări membre în toate organismele
internaţionale dar în care democraţia pare a fi eşuat deplin, născând un
monstru ce se hrăneşte, la propriu, cu vieţi omeneşti.

Recent, opinia publică
internaţională a primit imagini cu extremişti musulmani care distrug cu o
hotărâre nedemnă de secolul XXl statui de mare vechime, din muzee de mare
rezonanţă internaţională. Poate a trecut neobservat sau nu s-a înţeles prea
bine, dar extremiştii din organizaţia intitulată Statul islamic stăpânesc
oraşul Mossul, loc în care civilizaţia umană numără 5 mii de ani. Mărturiile
culturii şi civilizaţiei acelor vremuri au fost păstrate cu mare grijă,
indiferent de regimuri, în muzeele irakiene. Acum, extremiştii islamişti ard
manuscrise de o valoare inestimabilă din bibliotecă şi lovesc, cu ciocanul sau
cu exploziv, statui create cu mii de ani în urmă de civilizaţii ce cântau
nemurirea.

Un taur înaripat din cea mai
bună tradiţie a civilizaţiilor asiriene, aflat în miticul Ninive, a fost pisat
cu ciocanul sub privirea unei camere de filmat. Imaginile sunt greu de privit,
mai ales pentru cei care ştiu cu cât respect sunt privite aceste sculpturi
fantastice în marile muzee ale lumii civilizate. În mod firesc, se nasc 3 mari
întrebări: cum de a fost posibil, de ce nu am învăţat nimic din tragedia statuilor
lui Buda din Afganistan şi, mai ales, ce facem?. Pentru că, din nou,
întreaga societate umană contemporană priveşte consternată şi lipsită de
reacţie eficientă derularea cu încetinitorul a acestor crime împotriva
civilizaţiei, împotriva patrimoniului cultural mondial.