Dimitrie Cantemir

2023 a fost declarat, în România, anul Dimitrie Cantemir. Se împlinesc 350 de ani de la nașterea și chiar 300 de ani de la moartea marelui cărturar, care a fost și domnitor al Moldovei.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 22.01.2023, 10:00

2023 a fost declarat, în România, anul Dimitrie
Cantemir. Se împlinesc 350 de ani de la nașterea și chiar 300 de ani de la
moartea marelui cărturar, care a fost și domnitor al Moldovei. De altfel,
Dimitrie Cantemir s-a născut ca fiu al domnitorului Moldovei, Constantin
Cantemir, ales de boieri pentru a le fi domn, când Dimitrie avea doar 12 ani.
Peste alți doi ani, Dimitrie este trimis la Istanbul, ca o garanție pentru
domnia tatălui său, din Moldova. Îi urmează la tron, în 1693, când acesta moare
iar Dimitrie avea doar 20 de ani. Domnitorul a avut și un frate mai mare,
Antioh, care a fost și el domnitor în Moldova și ostatec la Istanbul. Ajunge
din nou domnitor în 1710, cu susținerea turcilor, pe care îi cunoștea foarte
bine, dar, la scurt timp, se aliază cu țarul Petru cel Mare, în lupta acestuia
cu turcii. Victoria otomanilor la Stănilești, în 1711, anulează planurile
țarului și îl obligă pe domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, să plece în
exil, în Rusia. Unde a rămas 12 ani, până la moarte, fără să revină vreodată în
Moldova. De abia în 1935, rămășițele sale pământești sunt aduse la Iași, de
marele istoric Nicolae Iorga, și odihnesc în biserica Trei ierarhi, ctitorită
de Vasile Lupu. Dar nu faptele de arme sau cele politice l-au impus pe Dimitrie
Cantemir posterității ci scrierile sale. În timpul sejurului forțat la
Istanbul, din timpul adolescenței, Dimitrie Cantemir a demonstrat un mare
interes pentru istorie și cultură.

În încercarea de a-l prezenta pe domnitor se
menționează despre acesta că a fost antropolog, lingvist, istoric, filozof, compozitor,
cartograf, scriitor, geograf, orientalist și politician. La Istanbul se
păstrează zidurile casei care l-a găzduit pe prințul de atunci, în timpul
sejurului său ca zălog pentru onestitatea tatălui său, domnitorul Moldovei,
Constantin Cantemir. În același mediu se subliniază contribuția lui la constituirea
și dezvoltarea muzicii și muzicologiei din Turcia. Marea sa operă, însă, va fi
scrisă după ce pleacă din Moldova, înfrânt de turci, în Rusia protectorului
său, cel pe care îl admira atâta, țarul Petru cel Mare. A devenit membru al
Academiei din Berlin, pentru care a scris Descriptio Moldaviae și Istoria
moldo-vlahă, amândouă scrise în latină. Studiile sale publicate denotă un
interes impresionant pentru mai multe domenii. Astfel, scrie Istoria
ieroglifică, Istoria creșterii și descreșterii Curții otomane, Sistemul
religiei mahomedane, Interpretarea naturală a monarhiilor – scrise toate în
latină, Cartea științei muzicii – în turcă. Cea mai importantă scriere a sa
este considerată Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, scrisă în latină
și tradusă imediat, chiar de autor, în română. Repede, cărțile sale încep să
fie traduse în diferite limbi străine, devin accesibile erudiților epocii
cărora le propune expertize și observații de profunzime. A fost apreciat de
lumea rusă a lui Petru cel Mare și iluminismul vest-european al acelor vremuri.
Scrierile sale uimesc prin amploarea fenomenelor tratate dar și prin
profunzimea analitică. A cunoscut și a scris în mai multe limbi, în română și
latină, turcă și greacă, arabă și persană, rusă și germană.

După înfrângerea,
pe câmpul de luptă, a proiectului progresist gândit alături de Petru cel Mare,
domnitorul-filosof s-a retras în lumea cărților. În 1714, otomanii îl execută
sălbatic pe Constantin Brâncoveanu, domnitorul Valahiei, al doilea principat
românesc. Cantemir și Brâncoveanu au fost rivali încrâncenați, deși amândoi
vedeau în cultură și civilizație viitorul poporului român. După ce află că
turcii l-au căsăpit pe Brâncoveanu și toții fii lui, Cantemir înțelege că nu va
mai putea face nimic pentru țara sa. Din acel moment, turcii trimit pe
tronurile de la București și Iași domnitori de origine greacă din cartierul
Fanar al Istanbulului, care se arătaseră slujitori fideli ai Curții Otomane.
Deși ortodocși ca și românii, fanarioții instaurează, timp de un secol, un
regim de cruntă exploatare a Moldovei și Valahiei, în favoarea otomanilor și al
propriului buzunar. Dimitrie Cantemir a murit acum trei secole, lăsând o
impresionantă operă, scrieri adunate în câteva lăzi, în orașul lui Petru cel
Mare, și pe care pasionații cercetători români le aduc, treptat și temeinic,
sub lumina tiparului.