Gesturi simple, eroice

Din 20 ianuarie, atentia opiniei publice din România este dominată de un singur subiect. În seara acelei zile, televiziunile au anunţat că un avion de mici dimensiuni s-a prăbuşit în Apuseni, munţi din nord-vestul României.

Marius Tiţa, 02.02.2014, 09:14

Din 20 ianuarie, atentia opiniei publice din România este dominată de un singur subiect. În seara acelei zile, televiziunile au anunţat că un avion de mici dimensiuni s-a prăbuşit în Apuseni, munţi din nord-vestul României. La bord se aflau 7 oameni, doi membri ai echipajului şi 5 medici care urmau să efectueze, la Oradea, o prelevare urgentă de organe necesară unui transplant, la Bucureşti. Distanţa dintre cele două orşe este de 600 de km şi condiţiile meteo erau departe de a fi ideale.

Mult timp ştirile au fost confuze mai ales că epava avionului nu era de găsit şi nu se ştia nimic despre soarta celor 7 oameni aflaţi la bordul avionului. Într-un târziu, când noaptea începea să se instaleze, am aflat totuşi că primii salvatori au ajuns la locul prăbuşirii avionului. În toiul nopţii au început să apară şi primele imagini cu răniţii preluaţi de echipajele profesioniste de salvare dar şi vestea că 2 dintre cei 7 oameni aflaţi la bordul avionului prăbuşit îşi pierduseră viaţa.

Subiectul s-a instalat complet în spaţiul dezbaterii publice, doar viscolul şi zapada abundentă ce au urmat după câteva zile reuţind să mai răpească din spaţiul şi atenţia publicului. Efectele politice au avut forma unor demisii, inclusiv a ministrului român de interne.

Treptat s-a aflat că toţi cei 7 oameni de la bordul avionului au supravieţuit aterizării forţate din zona montană izolată dar întârzierea localizării şi a intervenţiei profesioniste a făcut ca răniţii grav să nu supravieţuiască. Este vorba de pilotul Adrian Iovan, probabil cel mai cunoscut pilot din România, prezent deseori în emisiunile televiziunilor, cu o vizibilitate mondenă însemnată. El se afla la manşa avionului şi a fost nevoit din cauza ceţii şi a îngheţului să aterizeze forţat. A doua victimă este studenta la medicină Aura Ion, entuziastă şi dedicată meseriei pe care şi-o alesese de mică. Ea se alăturase medicilor specializaţi în transplant de organe care trebuiau să călătorească destul de des în astfel de condiţii de urgenţă. Medicii care au supravieţuit aterizării forţate şi orelor de aşteptare disperată în frig şi izolare sunt nume importante ale domeniului medical şi fiecare acţiune a lor din ziua de 20 ianuarie a fost esenţială.

Uriaşa încărcătură emoţională a acestui eveniment se îmbogăţeşte şi din partea salvatorilor. Primii care au ajuns la epava avionului, după ora 21, la mai bine de 5 ore de la accident, a fost un grup de localnici care plecaseră mai mult din proprie iniţiativă în căutarea avionului pe care îl văzuseră trecând destul de jos deasupra satului lor. Nu erau singurii, mai multe astfel de grupuri neezitând să pornească pe munţii ce le erau cunoscuţi, cu mijloace rudimentare, mai exact fără vreun utilaj, doar cu lanterne şi neobositele picioare. Din descrierea sumară, cu brazi şi zăpadă, au reuşit să identifice locul izolat din munţi unde s-ar fi putut afla avionul. Supravieţuitorii, răniţi grav şi în pragul hipotermiei, povestesc cum i-au văzut pe localnici, când noaptea şi disperarea deveneau tot mai grele, strigând şi luminând prin padure cu lanternele. Au povestit cum aceştia le-au dat propriile haine groase iar pe cele mai subţiri le-au pus pur şi simplu pe foc ca să îi încălzească pe răniţi, până la sosirea echipajelor profesioniste de salvare.

Oamenii Apusenilor au înscris exemple de dârzenie şi vitejie iar numele de moţi, sub care au fost mereu cunoscuţi, devine, în aceste zile, similar cu eroismul firesc al vieţii de zi cu zi. Fiecare pas din comportamentul lor din 20 ianuarie este unul exemplar, o dovadă de mobilizare şi acţiune civică, în acelaţi timp eroică şi normală. Invitaţi la televiziunile de ştiri, moţii salvatori nu şi-au pus strălucitoarele haine de eroi ci au explicat, cu tot firescul exprimării directe, normalitatea faptelor lor. În momentul unei crize grave de modele mai ales pentru cei foarte tineri, moţii care i-au salvat pe medici aduc, în condiţii tragice şi dureroase, un exemplu luminos de eroism de zi cu zi.