Madiba

Nelson Mandela a trecut la cele sfinte, înconjurat de respectul întregii umanităţi. Despre viaţa sa s-a spus totul când încă trăia, inclusiv marile cuvinte şi aprecieri.

Marius Tiţa, 07.12.2013, 23:48

Nelson Mandela a trecut la cele sfinte, înconjurat de respectul întregii umanităţi. Despre viaţa sa s-a spus totul când încă trăia, inclusiv marile cuvinte şi aprecieri. Le-a trăit pe toate cu tăria de caracter cu care a stat 27 de ani în închisoarea de pe o insulă izolată. A activat în vremurile fierbinţi ale Africii de Sud de după al doilea război mondial. Era lider al negrilor într-o ţară cu un regim anacronic ce îi segrega pe aceştia. Africa de Sud este un caz special în istoria politică a lumii. Politica oficială a ţării a fost mult timp apartheidul, sistemul care îi ţinea departe de orice drepturi pe locuitorii vechi şi majoritari ai locurilor, în favoarea unei minorităţi albe, adusă de avântul colonial al unor timpuri demult trecute. Istoria Africii de Sud este paradoxală şi bogată iar Nelson Mandela este legat de ce este mai inteligent şi frumos în evoluţia sa. Lider al mişcării inclusiv militare a negrilor împotriva segregării rasiale impuse cu forţa, Nelson Mandela a ştiut să depăşească orice tentaţie de răzbunare, el însuşi având viaţa distrusă de politica absurdă.

A intrat în închisoare la 44 de ani şi a ieşit în 1990, când avea 72. Nu a pierdut timpul să încheie tot felul de conturi ci a mers spre normalul pe care îl anticipa cu o clarviziune rară. Nu a pierdut timpul să lupte pentru a lua puterea ştiind că oricum lucrurile se vor schimba. Nu a făcut din putere un scop în sine şi a deţinut mandatul prezidenţial doar o dată. A cerut democraţie şi alegeri libere când toată lumea cerea arme. A luptat pentru egalitate când majoritatea vroia ca balanţa să se încline şi în favoarea sa. Nelson Mandela a fost într-o luptă permanentă cu timpul care, totuşi, i-a dat o viaţă lungă. Anii petrecuţi în închisoare i-au dat înţelepciunea de a nu pierde timpul cu răzbunarea. Avea nevoie de timp să construiască edificiul unei noi naţiuni, unui loc în lume în care duşmani ireductibili să trăiască în libertate şi democraţie. Tot ce a făcut el într-un timp extrem de scurt era inimaginabil înainte ca el să iasă din închisoare.

Dincolo de dimensiunea sa politică, Nelson Mandela a fost un om aparte. A cunoscut cele mai înalte onoruri şi aprecieri şi pe toate le-a primit cu o simplitate din care toţi oamenii au de învăţat. De mai multe ori a pierdut totul şi ani de zile, în anii cei mai frumoşi ai maturităţii, nu a avut decât patru pereţi şi propriile gânduri. Nelson Mandela nu a intrat în istorie la intrarea sau ieşirea din lunga detenţie, ci când a început construcţia statului modern sud-african. Tot ce a făcut de atunci a fost memorabil, s-a adresat direct istoriei. Astfel, Mandela este omul care a ştiut să îşi trăiască timpul şi să facă istorie.

Acum două decenii primea premiul Nobel pentru pace împreună cu liderul albilor sud-africani, Frederik de Klerk, căruia avea să îii succeadă la funcţia supremă. Anii 90, primii de libertate, nu au fost deloc uşori, Mandela fiind un vizionar neînţeles în totalitate nici de ai lui. Alegerile din 1994 au fost un fenomen dincolo de calculele seci sau pasionate ale unui proces electoral. Oamenii simpli i-au transmis atunci lui Mandela susţinerea pentru un viitor în pace şi linişte, pentru o ţară modernă şi democratică. A fost semnalul că viziunea sa este cea corectă şi a meritat să lupte, să sufere şi să fie apreciat pentru ea.