Nuclearul şi vizualul
Dacă pe vremea Războiului rece nuclearul era un subiect la ordinea zilei, în prezent, opinia publică internaţională de abia dacă a auzit de aşa ceva.
Marius Tiţa, 18.07.2015, 09:35
Dacă pe vremea
Războiului rece nuclearul era un subiect la ordinea zilei, în prezent, opinia
publică internaţională de abia dacă a auzit de aşa ceva. Subiectul a revenit in
actualitate odată cu semnarea acordului privind programul nuclear iranian. Ani
de zile am tot avut ştiri despre continuarea negocierilor, dar rareori aflam
noutăţi care să se impună în agenda zilei. Păreau a fi genul de discuţii care
continuă până la totala dispariţie din atenţie şi, totuşi, în spatele uşilor
închise, pe care nici jurnaliştii nu mai păreau interesaţi a le deschide, se
negocia intens şi serios. Indirect, acordul reprezintă o evoluţie şi în
sensibilile relaţii ruso-americane. Cele două părţi s-au implicat în
finalizarea cu succes a negocierilor şi s-au felicitat reciproc.
Acordul are
elemente concrete, cu prevederi care vor înlătura pericolul ca Iranul să posede
arma nucleară. Vor fi desfiinţate centre, reactoare şi alte instalaţii, vor fi
reduse stocurile de material nuclear şi totul sub un control strict. În acelaşi
timp, gradual, vor fi ridicate sancţiunile ONU împotriva Iranului, instaurate
din cauza programului nuclear lansat cu ani în urmă. Detaliile tehnice sunt
bogate şi semnificative, dar din ce în ce mai greu de înţeles pentru cei care
nu sunt specialişti sau măcar avizaţi în fizică nucleară, diplomaţie sau
securitate internaţională. A fost înlăturat un pericol ce nu apărea pe lista
temerilor de primă pagină. Acolo se află, fără îndoială, imaginile şi ştirile
despre atrocităţile incredibile comise undeva, în zone care pe agenda
diplomaţilor apar ca fiind diferite ţări, toate membre ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite.
Dar ce se întâmplă pe teritoriile Statului islamic scapă
oricărei reglementări internaţionale, oricărei rezoluţii ONU, oricărei
înţelegeri între marile puteri. În realitate, acolo funcţionează o structură
statală informală ce transpune în realitate cele mai negre gânduri ale fiinţei
umane. Acolo sunt măcelăriţi oameni, sunt distruse valori uriaşe ale
patromoniului umanităţii, acolo se pregătesc acţiuni ucigaşe în întreaga lume.
Deşi sunt negate valorile democraţiilor occidentale, nimic nu îi împiedică pe
promotorii acestor idei întunecate să dispună de tehnică avansată, inclusiv
internetul, creată de cei a căror distrugere este scopul declarat al pseudo-statului
islamist.
Tot ce se întâmplă pe pământurile unde s-a instalat are rezonanţă şi
efecte de război distructiv împotriva societăţilor occidentale, este o
ameninţare uriaşe pentru securitatea lor. Si aceste efecte nu se manifestă la
vreo frontieră, cu armate faţă în faţă, ci vin drept în mijlocul societăţii, în
viaţa de zi cu zi, pun sub semnul întrebării realizări sociale şi politice de
zeci de ani. Această ameninţare de tip nou crează psihoze şi tensiuni direct în
viaţa membrilor societăţii, pătrunde mai bine, mai eficient şi mai ieftin decât
orice armă. Proprii soldaţi, membrii societăţii care ar trebui să îi
aprecieze valenţele şi valorile, cedează unor atracţii aventuriste, trădează şi
se întorc împotriva propriei patrii, lumea democratică. Şi totul în urma unei avalanşe informative ce are
aspectul clar, de manual, al unei acţiuni propagandistice de mare eficienţă. În
această luptă nu e folosită vreo armă modernă şi complicată, şi nici alta veche
şi cutremurător de eficientă ci un principiu democrartic, libertatea
informaţiei. Statul terorii împotriva oamenilor trăieşte mai ales prin vizualul
agresiv ce ne invadează mecanismul sensibil al informării zilnice.
Spaţiul
virtual abundă de imagini suficient să te şocheze pentru toată viaţa, mai ales
că se derulează în zona de interes general, dând de o parte inclusiv ştirile
despre negocierile din nuclearul iranian sau chiar cele despre succesul
acestora. Vizualul concret bate nuclearul virtual iar soluţia este şi mai
simplă. Ea vine tot din spaţiul digital şi din accesul la aceste mecanisme,
repudiate dar intens folosite de fundamentalişţi.
