O dramă naţională

Acum cinci ani, ziua de 30 octombrie a picat tot într-o vineri. Se contura un frumos sfârşit de săptămână, într-o toamnă târzie

Marius Tiţa, 31.10.2020, 15:15

Acum cinci ani, ziua de 30 octombrie a picat tot într-o vineri. Se contura un frumos sfârşit de săptămână, într-o toamnă târzie. Puţini ar fi aflat despre concertul din clubul bucureştean „Colectiv” dacă acesta nu s-ar fi transformat, nedrept de rapid, într-o tragedie. Trupa de muzică metalcore „Goodbye to Gravity” se bucura de succes astfel că spaţiul de concerte din clubul Colectiv, amenajat în fosta fabrică „Pionierul”, a devenit neîncăpător. Totul mergea bine, concertul era în plină desfăşurare când un foc de artificii instalat aproape de scenă şi-a trimis flăcările spre tavanul care, în câteva secunde, a luat foc. Au fost câteva clipe în care s-a crezut că nu este decât un efect pirotehnic calculat dar chiar şeful trupei, de pe scenă, a înţeles că este vorba de un incendiu şi a cerut un extinctor. Avea să moară în drama care se declanșa, din cinci membri ai trupei, doar unul supraviețuind.

Din aceea clipă, erorile s-au transformat în greşeli criminale. Spaţiul de concerte al clubului Colectiv era depăşit de cele mai elementare cerinţe de securitate împotriva incendiului. Intrarea şi ieşirea se făcea printr-un culoar îngust care a fost repede blocat de oamenii panicaţi. Focul s-a extins incredibil de repede iar fumul şi toxinele au început să facă primele victime. Un apel disperat la serviciile de urgenţă anunţa drama, într-o seară liniştită, şi, în scurt timp, s-au revelat dimensiunile tragediei. Curtea fostei fabrici s-a umplut de tineri cu arsuri cumplite şi oameni de tot felul care încercau să dea o mână de ajutor, îngroziţi de scenele ce se derulau pe neaşteptate. Tot mai multe echipaje de urgenţă au sosit la faţa locului. În acelaşi timp, au început să vină autorităţile, oameni cu funcţii din ce în ce mai importante.

Jurnaliştii au venit mai repede astfel că, unii dintre ei, au lăsat camerele de o parte şi au început să acorde o mână de ajutor. De abia spre dimineaţă au devenit clare dimensiunile tragediei, o alta de abia începând. Era lupta pentru viaţă a supravieţuitorilor, în condiţii cumplite, cu arsuri pe suprafeţe mari ale corpului şi cu intoxicaţii grave din cauza fumului inhalat. Ulterior, răniţii grav au început să fie transportaţi la clinici din străinătate, dar pentru mulţi dintre ei a fost prea târziu. Dacă 26 de oameni au murit în incendiul de la clubul Colectiv, 38 au decedat ulterior, în urma rănilor grave şi a condiţiilor de tratament.

Incendiul de la Colectiv este o dramă cu prelungire, zilele de incertitudine de atunci continuând cu angoasa supravieţuitorilor, plini de răni, şi drama familiilor victimelor de la Colectiv. Chiar şi procedurile juridice par a fi o dramă fără sfârşit, justiţia amânând să îşi spună cuvântul în cazul vinovaţilor pentru cei 64 de morţi, 146 de răniţi şi infinita durere pe care au produs-o. Dezinteres pentru proceduri, nerespectarea regulilor de securitate, avize obţinute fraudulos sau nici măcar obţinute, toate acestea conturează un peisaj corupt, cu efecte criminale. De fapt, aşa s-a strigat şi la demonstraţiile spontane desfăurate în Bucureşti în acelaşi weekend, „Corupţia ucide!”. La scurt timp, premierul Victor Ponta şi-a dat demisia şi a fost instalat un guvern care încerca să fie apolitic şi promitea să fie tehnocrat.

După un an, în 2016, au fost alegeri parlamentare, şi vor fi şi în acest an, au fost şi alegeri locale, şi europene dar cazul Colectiv a rămas cu autor necunoscut, doar bănuit, cu autor nepedepsit. La cinci ani de la cumplita tragedie numită simplu „Colectiv”, preşedintele României a promulgat legea care oferă tratament gratuit pe toată durata vieţii supravieţuitorilor de acum cinci ani. Iar cineaştii au făcut un film documentar, „Colectiv”, greu de privit pentru că prezintă, direct, îngrozitoarele zile de acum cinci ani, pornind de la desfăşurarea unei anchete jurnalistice