Praga, acum 50 de ani
În dimineaţa zilei de 21 august 1968, capitala Cehoslovaciei de atunci, Praga, se trezea în huruitul greu al coloanelor de tancuri cu steaua roşie a Uniunii Sovietice.
Marius Tiţa, 26.08.2018, 14:19
În dimineaţa zilei de 21 august 1968, capitala Cehoslovaciei de atunci,
Praga, se trezea în huruitul greu al coloanelor de tancuri cu steaua roşie a
Uniunii Sovietice. Confuzia nu a durat prea mult, repede s-a înţeles că
ameninţarea devenea realitate: Armata Roşie invada Cehoslovacia pentru a pune
capăt guvernării reformiste. De altfel, Alexandr Dubcek, liderul comunist al
ţării şi iniţiator al reformelor, a fost dus la Moscova. Se pare că se voise
chiar lichidarea sa, numai că reacţia cehoslovacilor i-a făcut pe sovietici să
îşi îndulcească tonul. Pentru a înţelege cum s-a ajuns la această acţiune de
forţă, să vedem ce se întâmpla în Cehoslovacia, în mirabilul an 1968. Republica
Socialistă Cehoslovacă, după numele său oficial de atunci, a intrat în noul an
1968 cu înlăturarea de la conducere a şefului partridului comunist şi
preşedinte al ţării, Antonin Novotny, şi alegerea unui nou lider al
partidului-stat, Alexandr Dubcek.
La un sfert de secol de la sfârşitul celui de
al Doilea Război Mondial, şi ţările comuniste din Est îşi puneau problema unor
reforme care să modernizeze societatea secolului XX. Dubcek era omul acestor
reforme mult prea curajoase pentru ce putea accepta Moscova. Întâmplător sau
nu, în luna iunie, în Cehoslovacia avuseseră loc manevre ale organizației
militare a țărilor socialiste, Tratatul de la Varșovia. Amenințarea unei
intervenții militare se contura din ce în ce mai clar și nimeni nu uita
revoluția maghiară din 1956, care fusese înfrântă de tancurile sovietice. La
începutul lunii august, la 3 august, reprezentanții Uniunii Sovietice, Germaniei
de Est, Poloniei, Ungariei, Bulgariei și Cehoslovaciei s-au întâlnit la
Bratislava, unde au semnat Declarația de la Bratislava. Documentul era menit să
garanteze atașamentul Cehoslovaciei la doctrina comunistă și la organizațiile
Estului comunist.
În același timp, era adus în discuție dreptul Tratatului de
la Varșovia de a interveni militar dacă vreun stat membru deviază de la această
linie. Ceea ce s-a și întâmplat, la 20 august 1968, când 23 de divizii
sovietice, susținute de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și
două poloneze, au intrat pe teritoriul Cehoslovaciei, transformând în realitate
intervenția Tratatului de la Varșovia împotriva unui stat membru. Primăvara de
la Praga nu se referă doar la intervenția armată a Tratatului de la Varșovia
împotriva Cehoslovaciei, ci la întreaga perioadă a conducerii lui Alexandr
Dubcek, când au fost inițiate reformele ce au speriat Moscova. Numele vine de
la festival Primăvara de la Praga care, în luna mai, îl omagia pe marele
compozitor Bedrich Smetana. Intervenția militară condusă de sovietici a pus
capăt în modul cel mai dur speranței cehilor și slovacilor care au reacționat neviolent,
dar cu hotărâre și demnitate.
România lipsește din această acțiune,
neparticipând la invadarea Cehoslovaciei, deși era membră a Tratatului de la
Varșovia. Nicolae Ceaușescu preluase puterea cu trei ani înainte, în 1965,
fiind, la 47 de ani, cel mai tânăr lider comunist din Europa. El își întărea
permanent poziția în partid, fără să uite să facă gesturi care să îl acrediteze
ca un posibil reformist. A refuzat implicarea în acțiunile împotriva
Cehslovaciei și se temea că sovieticii pregătesc și invadarea României, tot
pentru a o pedepsi. În dupa amiaza zilei de 21 august 1968, când tancurile
invadaseră Praga, Ceaușescu a ținut, la București,
în fața unei uriașe adunări populare, un discurs apreciat ca foarte curajos și
anisovietic, condamnând ferm acțiunea armată împotriva Cehoslovaciei. Opoziția
la invadarea Cehoslovaciei i-au adus lui Ceaușescu o uriașă popularitate, atât
în țară, cât și în strainătate. În timp, însă, el s-a dovedit un adept al
conducerii conservatoare, staliniste, înlăturând orice speranță de reformă a
regimului comunist din România.
