Război sau pace?
La 28 iulie 1914, Austro-Ungaria ataca Serbia şi declanşa, astfel, primul război mondial. Nu era nicio surpriză, atacul a fost precedat de un ultimatum şi se producea la exact o lună de la asasinarea, la 28 iunie 1914, a prinţului moştenitor al Imperiului
Marius Tiţa, 03.08.2014, 10:23
La 28 iulie 1914, Austro-Ungaria ataca Serbia şi declanşa, astfel, primul război mondial. Nu era nicio surpriză, atacul a fost precedat de un ultimatum şi se producea la exact o lună de la asasinarea, la 28 iunie 1914, a prinţului moştenitor al Imperiului austro-ungar. A urmat un adevărat tir de declaraţii de război, aruncate de o parte şi alta de ţări care nu aveau nimic de a face cu asasinatul de la Sarajevo, cu Serbia sau Austro-Ungaria. Aroganţa militaristă, lupta pentru hegemonie şi interesele personale au dus la un război extins în toată lumea, cu zeci de milioane de morţi, răniţi şi dispăruţi. Din discuţiile despre acest război lipsesc raportările la motivele declanşării războiului iar la sfârşit, în 1918, puţini îşi mai aminteau de ce a început.
Oricum, după război, lumea avea să arate complet altfel. Mai multe imperii, printre care şi Austro-Ungaria, au trecut definitiv în istorie, democraţia a început să lucreze serios, mai ales în Europa. În ianuarie 1918, ultimul an al războiului, preşedinte Wodrow Wilson a ţinut un discurs emblematic pentru poziţia SUA, care intraseră în război în 1917, evident, alături de Marea Britanie, Franţa şi ceilalţi aliaţi inclusiv România. Contururile trasate atunci de liderul american se regăsesc în evoluţia ulterioară a societăţii internaţionale. Imperiul ţarist s-a transformat în Uniunea Sovietică, printr-un uriaş complot comunist, iar Germania kaiserului a ajuns o republică stăpânită de gânduri de revanşă, fiind la baza noului război mondial, izbucnit 2 decenii mai târziu. Secolul scurs de când imperiile europene au incendiile omenirea a fost cel mai intens din istoria sa.
Evenimentele organizate pentru a evoca momentele de acum o sută de ani ne arată o lume încă în secolul al XlX-lea, cu mentalităţi învechite dar în care progresul tehnico-ştiinţific era evident şi începea să îşi spună cuvântul. De altfel, se poate spune că tocmai evoluţia tehnică, puţin înţeleasă liderilor statelor de atunci, a dus la amploarea cunoscută de primul război mondial. Şi tot dezvoltarea tehnologică şi cuceririle ştiinţifice au dat evoluţia omenirii din acest secol recent, care o fac să semene tot mai mult cu fanteziile unor visători din secolele trecute.
În 1914, automobilele de abia apăruseră şi aveau încă roţi de lemn iar avioanele făceau primele zboruri dar foarte rapid, deşi românul Traian Vuia făcuse prima ridicare de la sol a omului, cu mijloace proprii de bord, doar în 1906. De atunci, omul a ajuns în spaţiul extraterestru, stăpâneşte spaţii vaste pe pământ sau sub pământ şi sub ape dar şi pe cele profunde, atomice, din interiorul materiei sau chiar din interiorul fiinţei umane. Pentru prima dată în istoria sa, societatea umană este una globală, bazată pe cunoaştere şi comunicare pe întreaga suprafaţă a Terrei.
Harta politică a Europei stabilită după primul război mondial se menţine şi astăzi, cu foarte mici modificări. Evoluţia cea mai importantă petrecută pe Vechiul Continent este tocmai unificarea Europei care, ne spune istoria, a generat şi primul şi al doilea război mondial. O utopie până atunci, ideea europeană s-a impus funcţional după al doilea război, fiind una dintre puţinele lecţii învăţate de politicieni şi liderii naţionali ai Europei. Secolul scurs de la declanşarea primului război mondial sau cele 3 sferturi de secol de la declansarea oficială a celui de al doilea război mondial, care se vor împlini la 1 septembrie, nu arată, însă, că omenirea ar fi învăţat lecţia păcii şi a războiului din aceste cumplite conflagraţii prin care a trecut. Fără a atinge dimensiunile mondiale ale celor 2 conflagraţii, războaiele au răscolit fără încetare omenirea, producând, chiar în aceste zile, morţi, răniţi şi multă suferinţă.
