Revoluţia română din 1989
După 36 de ani, evenimentele din 1989 par acoperite de colbul uitării și trecute în paginile tot mai închise ale istoriei.
Marius Tiţa, 21.12.2025, 11:00
După 36 de ani, evenimentele din 1989 par acoperite de colbul uitării și trecute în paginile tot mai închise ale istoriei. Pentru români, Revoluția anticomunistă din decembrie 1989 este o rană încă deschisă. Căderea regimului comunist din România nu a fost o transformare sau o simplă reformă, nici măcar o refoluție, adică o combinație de revoluție și reformă, ci o adevărată revoluție populară, o revoltă a poporului, care a plătit un preț greu, de sânge.
În România, comunismul s-a instalat, ca în întregul Est european, la sfârșitul Celui de al Doilea Război Mondial. În drumul său spre Berlin, luptând împotriva fostului aliat, Germania lui Hitler, Armata Roșie a invadat Estul Europei și, după încheierea războiului, a instalat în aceste țări regimuri după chipul și asemănarea celui de la Moscova. Timp de aproape o jumătate de secol, omenirea a fost împărțită, în cadrul Războiului Rece, între cele două tabere, Estul și Vestul, fiecare cu extindere internațională și cu câte o organizație militară.
În 1965, puterea comunistă din România a intrat în mâinile lui Nicolae Ceaușescu, un tânăr lider comunist, dar crescut totuși în spiritul stalinismului celor vechi. La început, a părut a fi un lider comunist reformist, ba chiar cu tendințe de independență față de Uniunea Sovietică. Ceaușescu, însă, a construit un regim de dictatură personală, în care familia sa se afla în posturi cheie iar întregul sistem i se supunea. Dictatura lui Ceaușescu a pus în funcțiune un incredibil cult al personalității, cum numai în China lui Mao sau Coreea de Nord a lui Kim Ir Sen se mai vedea. În același timp, orice tentative de opoziție era pedepsită rapidă și cu maximă duritate.
În 1989, România se afla sub un regim de esență comunistă ce aduna ce era mai rău în exemplele de dictatură din întreaga lume. De aceea, în timp ce regimurile comuniste din celelalte state din Estul Europei se prăbușeau pe rând, România doar în decembrie 1989 a scăpat de regimul Ceaușescu. Dar nu prin vreo măsură de reformă a vechiului regim, ci prin ieșirea masivă în stradă a populației. Din primele clipe ale Revoluției Române s-a tras asupra demonstranților, mai ales la Timișoara, orașul martirizat unde a început Revoluția română anticomunistă din 1989.
La 21 decembrie 1989, un miting organizat de regim s-a transformat în lupta finală împotriva comunismului, în România. Oamenii au demonstrat în plin centrul Bucureștiului și au fost masacrați, în timpul nopții, de unități ale armatei și ale sinistrei Securități. A doua zi, 22 decembrie, armata s-a retras iar protestatarii au luat cu asalt sediul central al Partidului Comunist. Nicolae Ceaușescu, deținătorul puterii absolute, a scăpat fugind cu elicopterul de pe acoperișul respectivului sediu, iar seara se anunța deja arestarea sa și a soției sale, Elena Ceaușescu, numărul doi al regimului.
Acestea sunt faptele, spuse pe scurt, pentru o rapidă rememorare. Detaliile și scenariile au dominat ultimul deceniu al mileniului trecut, apoi au căzut pradă uitării. Luați cu complexitatea vremurilor actual, tinerii nu mai sunt interesați să descifreze acele vremuri și greu pot accepta că tehnologia la care au acces în prezent nu era, atunci, nici măcar un vis științifico-fantastic. Este greu de înțeles și de acceptat că în case era un frig teribil și mâncare se găsea foarte greu, că se aștepta 20 de ani pentru a cumpăra un autoturism și avorturile erau interzise, că se lucra inclusiv sâmbăta și călătoria în afara României nu erau posibilă. Cu excepția URSS-ului, și acolo în mod organizat, de grup și controlat.
Cei născuți chiar la Revoluție, aflați în jurul vârstei de 35 de ani, reprezintă forța activă a societății. Îi luăm în calcul și pe cei care erau copii în ultimii ani ai comunismului și tot nu putem cere amintiri concrete, care să susțină analiza personală. Iar participanții la evenimentele de acum 36 de ani sunt deja pensionari, bătrâni sau obosiți. Tineri, chiar foarte tineri, au rămas cei asasinați, în 1989, de represiunea regimului comunist al lui Ceaușescu, împușcați când demonstrau pașnic, zdrobiți de vehicule grele sau de luptă ale armatei. Neatinsă a rămas durerea părinților, a soților și a copiilor lor. În decembrie, înainte de Crăciun, ne amintim mereu de cei care, în 1989, au ieșit pașnic să demonstreze pentru libertate și adevăr, dându-și viața pentru aceste idealuri!
