Exorcizarea crimelor trecutului comunist
La mai bine de un sfert de secol de la prăbuşirea dictaturii comuniste, Justiţia română abia începe să exorcizeze demonii unui regim definit, încă din 2005, într-un document oficial al Preşedinţiei, drept criminal şi ilegitim.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 31.03.2016, 13:10
Fostul
comandant al coloniei de muncă forţată de la Periprava, octogenarul Ion Ficior, a fost condamnat, miercuri, la 20 de ani de
închisoare. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti l-au găsit vinovat pentru
crime împotriva umanităţii.
În cei cinci ani în care a condus colonia, între
1958 şi 1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv,
inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, care a provocat moartea
a cel puţin 103 persoane. Potrivit rechizitorului, prizonierii de la Periprava
nu beneficiau de asistenţă medicală şi medicamente, erau lipsiţi de hrană şi
încălzire şi erau supuşi la numeroase pedepse, fiind torturaţi fizic şi psihic.
Procurorii mai arată că regimul impus în colonie, în perioada în care aceasta
era condusă de Ficior, nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de
supravieţuire pe termen lung pentru oameni ale căror sentinţe de detenţie
depăşeau zece ani.
Acum, pe lângă condamnarea la 20 de ani de închisoare,
instanţa a mai dispus degradarea militară a fostului comandant de lagăr, care a
încasat zeci de ani o pensie generoasă, de colonel, şi obligarea lui la plata,
în solidar cu statul român, a sumei totale de 310.000 euro daune morale către
opt părţi civile din dosar – foşti deţinuţi ori descendenţi ai acestora.
Ficior
e al doilea, dintr-un lot de cîteva zeci de torţionari comunişti aflaţi, încă,
în viaţă şi identificaţi de anchetatori, pe care Justiţia îl trimite după
gratii. Luna trecută, într-o răsunătoare premieră judiciară, fostul comandant
al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost
condamnat definitiv, de instanţa supremă, la 20 de ani de închisoare, tot
pentru infracţiuni împotriva umanităţii, în urma abuzurilor criminale comise în
urmă cu peste 50 de ani.
Emblematic,
procesul Vişinescu a adus la bară, ca martori ai acuzării, o mână de foşti
deţinuţi politici, supravieţuitori ai ororilor concentraţionare, emaciaţi de
anii de detenţie, de boli şi de traume, iar în boxa acuzaţilor un nonagenar
încă în putere, care încerca să-şi cultive pe ziarişti talentul de o viaţă,
acela de a da cu pumnul.
Condamnarea unor asemenea personaje, pe care presa nu
ezită să le numească strigoi ai comunismului, are o valoare reparatorie mai
curând în plan moral. Potrivit istoricilor, între 1944 şi 1989, dictatura
comunistă, instalată de armata sovietică de ocupaţie şi perpetuată prin
abuzurile sângeroase poliţii politice, Securitatea, a trimis în închisoare
peste şase sute de mii de români – studenţi sau ţărani, preoţi ortodocşi ori
greco-catolici, politicieni democraţi sau naţionalişti, industriaşi sau ofiţeri
regalişti.
Pentru toate aceste victime, dreptatea vine prea târziu. Dar, pentru
societatea românească de azi, condamnarea crimelor comunismului rămâne o
datorie elementară.
