Reconcicilierea cu trecutul
La mai bine de un sfert de veac de la prăbuşirea dictaturii, românii încearcă, încă, să gestioneze moştenirea traumatizantă a comunismului.
Bogdan Matei, 27.01.2015, 12:49
Acum exact 26 de ani, pe 26 ianuarie 1989, România suporta pentru ultima oară giganticele ceremonii organizate pentru aniversarea dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu. În celelalte aşa-zise ţări frăţeşti din dosul Cortinei de Fier, regimurile comuniste se prăbuşeau, din Berlinul de Est la Sofia şi de la Budapesta la Varşovia, precum piesele unui joc de domino. Dar tirania de la Bucureşti, apărată de o feroce poliţie politică, Securitatea, părea invulnerabilă.
Frigul, foamea, frica în care trăiau românii fuseseră acoperite sub trompetele asurzitoare ale propagandei care alimenta cultul personalităţii lui Ceauşescu. În mai puţin de un an, în decembrie 89, totul se termina. Românii au ieşit în stradă, Securitatea întâi a tras asupra manifestanţilor, apoi şi-a abandonat comandantul suprem, Ceauşescu a fugit cu un elicopter, a fost capturat, judecat sumar şi executat. Se încheia, astfel, aproape jumătate de veac de dictatură comunistă, instalată, imediat după al doilea război mondial, de trupele sovietice de ocupaţie. Anchetaţi, arestaţi, condamnaţi la detenţie grea sau la moarte, sute de mii de mii de români – democraţi şi naţionalişti, ortodocşi şi greco-catolici, ţărani şi profesori universitari, militari şi studenţi, muncitori şi preoţi – plătiseră, în acest timp, opoziţia faţă de comunism.
Represiunea cea mai dură a fost aceea din anii 50, când predecesorul lui Ceauşescu, satrapul stalinist Gheorghe Gheorghiu-Dej, a trebuit să-şi consolideze regimul într-o ţară în care, în interbelic, viitorul partid unic n-avea nici o mie de membri, iar comunismul fusese profund impopular.
Într-un demers simbolic, noul preşedinte al României, liberalul Klaus Iohannis, a vizitat, exact pe 26 ianuarie 2015, arhivele fostei poliţii politice comuniste, păstrate în apropierea Bucureştiului. Dosarele de acolo închid în paginile lor nenumărate vieţi de oameni nevinovaţi şi reprezintă o parte din istoria” României – a subliniat preşedintele. Custodele acestor dosare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, deţine, după organismele similare din Germania şi Polonia, a treia arhivă ca mărime, preluată de la fostele servicii secrete comuniste – a adăugat Iohannis.
El a pledat, din nou, pentru deschiderea unui Muzeu al Comunismului, parte a cunoaşterii mai profunde a istoriei recente şi soluţie a reconcilierii cu trecutul. Acum aproape un deceniu, predecesorul lui Iohannis, Traian Băsescu, condamna, în mod oficial, pe baza unui voluminos raport întocmit de specialişti, regimul comunist drept criminal şi ilegitim. Important din perspectivă politică, gestul a rămas, însă, pur platonic.
În România n-a fost niciodată adoptată, precum în Cehia sau fosta RDG, o lege a lustraţiei. Cu excepţia câtorva acoliţi ai lui Ceauşescu, arestaţi imediat după Revoluţie, şi a câtorva torţionari, azi octogenari, puşi în ultima vreme sub acuzare de Parchet, nimeni n-a trebuit să dea socoteală pentru crimele comunismului, cele mai atroce din istoria României.
