Relaţiile Bucureşti – Chişinău, în an electoral

Temperatura raporturilor dintre Republica Moldova şi România vecină e reglată de mizele electorale din statul ex-sovietic, majoritar românofon.

Bogdan Matei, 12.02.2020, 11:37

Candidat, anul acesta, la propria-i succesiune, preşedintele
socialist filorus Igor Dodon se exersează în declaraţii nu de puţine ori
contradictorii. Marţi, la o reuniune cu ambasadorii acreditaţi peste hotare, el
a decretat că aplicarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, încheiat,
în 2014, de fosta guvernare pro-occidentală, rămâne una dintre priorităţile de
politică externă ale Republicii Moldova.

Pe lângă ceea ce a numit fortificarea relaţiilor cu Uniunea
Europeană, preşedintele a insistat asupra importanţei relaţiilor bilaterale cu
Moscova şi cu Bucureştiul. El a amintit că în aprilie se vor împlini 10 ani de
la semnarea acordului de parteneriat şi cooperare strategică dintre Republica
Moldova şi România şi a apreciat că, în prezent, nu există subiecte dificile şi
contradicţii cu Bucureştiul.

Mult
mai prudent,şeful
diplomației române, Bogdan Aurescu, le-a spus spus omologilor săi din țările membre
că acțiunile Republicii Moldova privind implementarea obligațiilor asumate în
relațiile cu Uniunea Europeană trebuie monitorizate atent și strict. Experţii de la Chişinău, citaţi de corespondenţii Radio România, susţin
că autorităţile socialiste nu fac decât să mimeze implementarea Acordului cu
Bruxellesul, fiindcă declaraţiile nu sunt însoţite şi de reformele necesare.Analistul politic Ion Tăbârţă mai spune că aşa-numita politică
externă echilibrată pe care Chişinăul oficial pretinde că o promovează nu este
nimic altceva decât reorientarea vectorului acesteia şi subordonarea
intereselor Moscovei.

Presa dă drept exemplu recenta declaraţie a ministrului
de Externe, Aureliu Ciocoi, privind rolul pretins pacificator al armatei ruse în
conflictul armat din 1992, ce s-a soldat cu ieşirea de facto de sub autoritatea
Chişinăului a regiunii secesioniste pro-ruse Trasnistria. Rusia s-a angajat la
summitul OSCE de la Instanbul din 1999 să-şi retragă muniţiile şi forţele
armate de pe teritoriul Republicii Moldova, dar nu şi-a îndeplinit până acum
decât o parte infimă din angajamentele asumate. Luna trecută, şi Academia
Română s-a simţit obligată să reacţioneze la festivalul de declaraţii de la
Chişinău.

Cel mai înalt for ştiinţific de la Bucureşti solicită autorităţilor
din Republica Moldova să păstreze în uz oficial noţiunile corecte şi consacrate
de ‘limba română’ şi de ‘istoria românilor’. Academia se declară îngrijorată de
încercarea puterii de la Chişinău de a reintroduce noţiunea de ‘limbă
moldovenească’, inventată de propaganda sovietică, şi argumentează că nu există
limba moldovenească, ci doar limba română şi graiuri ale acesteia, între care
şi cel moldovenesc.

Conceptele de limbă şi popor moldovenesc au fost brevetate
de Moscova stalinistă pentru a justifica anexarea, în 1940, in urma unui
ultimatum, a teritoriilor romăneşti răsăritene pe care a fost creată şi actuala
Republica Moldova. Potrivit celui mai recent sondaj, 34% dintre cetăţenii
acesteia se pronunţă pentru reunificarea cu România.