Timişoara, acum 35 de ani
Sunt 35 de ani de la declanșarea Revoluției române anticomuniste.
Bogdan Matei, 16.12.2024, 12:30
Instalată, la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, de trupele sovietice de ocupație, dictatura comunistă de la București părea de neclintit. În noiembrie 1989, congresul partidului unic l-a reales, în unanimitate, pe Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general, pe care o ocupa de aproape un sfert de secol.
Faptul că era deja septuagenar nu l-a împiedicat să lanseze atunci planuri privind așa-zisa dezvoltare socialistă a României până în anul 2000. Ambiția de a plăti înainte de termen datoriile externe tot de el contractate fusese decontată doar de românii de rând. Cam tot ce se producea mergea la export.
În țară mâncarea era cartelată, blocurile de apartamente neîncălzite, curentul electric se putea oricând întrerupe pe neașteptate. Pe lângă foame și frig, domnea și frica. Poliția politică a regimului, Securitatea, cultivase mitul omnipotenței, omniprezenței și omniscieneței agenților săi, astfel că mai toată lumea se temea să protesteze.
Într-un delir continuu, aparatul de propagandă al regimului – televiziune, radio, ziare – zugrăvea o realitate paralelă: Ceaușescu era un geniu, consoarta sa, Elena (de facto, semianalfabetă), era un savant de renume mondial și o mamă iubitoare a întregului popor, iar românii trăiau în cea mai bună dintre lumi.
În țările vecine României, încurajate de politicile ultimului lider sovietic, reformatorul Mihail Gorbaciov, gigantice proteste de stradă răsturnaseră dictaturile comuniste. Varșovia, Praga, Berlinul de Est, Budapesta, Sofia experimentau, deja libertatea, după aproape jumătate de secol de tiranie.
Istoricii spun că nu întâmplător scânteia Revoluției române s-a produs la Timișoara, cel mai mare oraș din vestul țării, cosmopolit și multietnic, unde se recepționau ușor televiziunile din Ungaria și fosta Iugoslavie.
Solidarizarea, pe 16 decembrie 1989, a câtorva enoriași din parohie cu pastorul protestant, etnic maghiar, Laszlo Tokes, pe care Securitatea voia să-l deporteze din Timișoara, a fost bulgărele de zăpadă care s-a transformat în avalanșă. În jurul casei parohiale s-au strâns tot mai mulți oameni, care au sfârșit prin a protesta deschis pe străzile orașului. Aparatul de represiune a reacționat imediat și a deschis focul. Oameni neînarmați au fost uciși până pe 20 decembrie, când armata a fraternizat cu manifestanții și s-a retras în cazărmi. În acea zi, Timișoara devenea primul oraș din România liber de comunism.
Revoluția s-a propagat rapid în țară și a culminat, la București, pe 22 decembrie, cu fuga lui Ceaușescu, într-un elicopter, de pe sediul comitetului central al partidului unic, asediat de sute de mii de manifestanți.
Capturați și judecați sumar de o instanță improvizată, soții Ceaușescu au fost executați pe 25. Peste o mie de oameni au murit la Revoluție. România a fost singura țară din spatele fostei Cortine de Fier unde eliberarea de comunism s-a produs cu vărsare de sânge.
