Parlamentul European aprobă dreptul la reparat

Înțelegerea la care am ajuns este profitabilă pentru toate părțile interesate: consumatori, afaceri și mediul înconjurător, a afirmat comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, la dezbaterile care au precedat votul din Parlamentul European.  Și tot ea a dat  un exemplu al beneficiilor pe care le aduce directiva privind dreptul la reparat:

Potrivit unor estimări,  consumatorii ar economisi 175 de miliarde de euro în următorii 50 de ani.

În plus, nu ar mai fi aruncate la gunoi bunuri care ar mai putea fi folosite. Date oficiale arată de altfel că înlocuirea prematură a unor produse, precum mașini de spălat, aspiratoare sau telefoane mobile, generează în fiecare an 35 de milioane de tone de deșeuri în întreaga Uniune.

Noile norme prevăd că producătorii vor avea obligația să furnizeze servicii de reparații în timp util și la costuri accesibile. Bunurile reparate în perioada de garanție, valabilă de obicei timp de doi ani, vor beneficia de o prelungire a garanției, după cum a precizat europarlamentarul Rene Repasi, raportor în acest dosar:

Consumatorii vor primi o extindere a garanțiilor legale cu cel puțin un an atunci când optează pentru reparații.

            

Și după ce expiră garanția, producătorii vor avea are obligația să repare produsele de uz casnic, iar consumatorii pot împrumuta un dispozitiv pe durata lucrărilor sau pot opta pentru unul recondiționat ca alternativă, dacă nu se mai pot face reparații.

 

Producătorii vor avea totodată obligația să ofere piese de schimb la un preț rezonabil și nu vor putea să-i împiedice pe reparatorii independenți să utilizeze componente second-hand sau imprimate 3D.

 

Pentru a face reparațiile mai accesibile, fiecare țară a Uniunii va trebui să ofere vouchere, să desfășoare campanii de informare, să ofere cursuri de reparare sau să sprijine inițiativele din domeniu de la nivelul comunităților.  Va fi creată și o platformă europeană online, cu secțiuni pentru fiecare țară. Accesând-o, consumatorii vor putea găsi cu ușurință ateliere locale de reparații, vânzători de bunuri recondiționate, cumpărători de bunuri defecte sau inițiative de reparare din cadrul comunităților, ca de pildă așa-numitele „cafenele de reparații”.

Pentru a intra în vigoare, directiva trebuie aprobată oficial de Consiliu și publicată în Jurnalul Uniunii. Din acel moment, statele membre au la dispoziție doi ani pentru a o transpune în legislația națională.