Jérémy de France (Franţa)

Jérémy de France vine de la Paris. S-a născut acolo dintr-o mamă de origine braziliană și un tată din insula Reunion.

Hildegard Ignătescu, 25.09.2025, 18:15

Jérémy de France vine de la Paris. S-a născut acolo dintr-o mamă de origine braziliană și un tată din insula Reunion. A crescut în Maldive, apoi în insula Reunion, apoi în Mauritius. S-a întors la vârsta de șapte ani la Paris, a mers la școală, a studiat informatică, apoi a lucrat în domeniul informatic, ca freelancer digital nomad. A participat la numeroase proiecte din diverse industrii și a devenit partener sau co-fondator și investitor în mai multe inițiative. Una dintre ele l-a dus în California, unde a locuit trei ani.

În 2013 a venit la București pentru a descoperi România și de atunci nu a mai plecat. Practic, se poate spune că e țara în care a locuit cel mai mult în afară de țara natală. Aici s-a căsătorit, și-a făcut o familie, a devenit tată și a început să se implice în proiecte locale și regionale. Cum a ales să vină în România?

„Am fost invitat la un eveniment și mi-a plăcut, în 2012, și m-am gândit că trebuie să revin. Și în 2013 a apărut o oportunitate. Mi-am zis, ok, mă mut acolo, stau un pic, trei luni, șase luni. Înainte eram cu proiectul acesta de firmă între Statele Unite, Franța și România. Și așa a început. Am vrut să mă pun într-un loc diferit, să fiu mai creativ, să scap de rutina din Paris și să descopăr o altă țară care mi-a plăcut foarte mult, la prima vedere, în octombrie 2012, la un eveniment scurt.”

Ce i-a plăcut atât de mult încât să nu mai vrea să plece?

„Vreau să fac un focus pe București. Am crescut mai mult în capitala Franței și în alte orașe mari și pentru mine București este atât de diferit de Satu Mare sau Timișoara și m-am simțit conectat cu București.

Sunt multe lucruri de făcut, pentru că în ultimii 30 de ani a trebuit să revină de la zero. Dar este normal și am văzut multe oportunități. Mi-a plăcut haosul creativ când am ajuns, cu toate tipurile diferite de arhitectură. Mi-a plăcut mâncarea, sunt francez, iar asta este foarte important. De exemplu, în State nu pot să stau mai mult de câteva luni, pentru că nu mă simt bine. Aici oamenii sunt mai mult conectați la rădăcini și la produse bune. Nu era totul atât de industrializat pe atunci și mi-a plăcut că se găsește mâncare bună. Este o tradiție de mâncare bună și pentru mine este important.

Dar mi-a plăcut și proximitatea culturală dintre francezi și români. Mi-a plăcut cum se poate dezvolta în viitor. Am văzut potențialul din viitor, din România, care pentru mine era afară din radar, ca pentru mulți oameni. Era cumva ceva în Europa de Est, iar când am zis la prietenii mei că vin aici, pentru ei era ca și cum mă duceam undeva în Siberia.

După Germania, nu există Europa pentru mulți oameni din Franța sau din Paris. Mi-a plăcut asta, mi-a plăcut dinamica pozitivă. Eu acum 15 ani în Paris am văzut opusul și am văzut că mergem într-o altă direcție, care nu-mi plăcea.”

Sunt și la București lucruri care nu merg bine.

„Aici, în București, în România în general, traficul trebuie să fie îmbunătățit. Înainte nu era loc pentru pietoni, acum 10 ani. Acum este mai bine. S-au renovat foarte multe blocuri. Ce nu-mi place este că încă sunt multe locuri publice care nu sunt respectate de oameni, cu gunoi. Dar, din când în când, eu sesizez pe aplicația primăriei și văd că vine cineva și face curat. Asta este bine. Cel mai important pentru mine este că am văzut un progres. În Paris m-am simțit mai mult ca într-un muzeu foarte frumos, dar care nu a fost aliniat cu nevoile mele de viață pe care le am acum, între 30 și 40 de ani.”

Jérémy de France se implică și civic în viața orașului.

„M-am implicat de la început ca președinte de bloc. A fost un fel de glumă, pentru că nimeni nu vrea să fie președinte de bloc. A fost frumos, pentru că erau blocuri mici. La primul a fost un pic mai complicat, pentru că nu înțelegeam efectiv limba română, dar m-am descurcat pentru că nu era mult de făcut, dar oamenii critică și nu zic mulțumesc. Așa este pe scurt. Dar apoi m-am mutat într-un alt bloc mai mic și a fost ca o familie, pentru că eram 15 apartamente. Deja de la început luam cina la apartamentul 13, apoi mergeam la 15, mergeam la 8 și făceam, așa, grătare tot timpul cu toți vecinii și a fost o altă dinamică.”

Cum vede Jérémy de France viitorul?

„În mintea poporului român există mai multă reziliență, pentru că înca există amintirile din trecut, când era mai greu. Generația mea nu știe ce înseamnă criza azi. Cred că clasa politică a crescut.

România s-a schimbat foarte mult în ultimii 15 ani după o altă criză. Dacă vrem să ne uităm la probleme și crize, da, sunt oriunde. Dar cred că România este dotată economic, cu resurse umane. România a trecut prin multe crize, prin multe conflicte și totul este bine.”

Este România e acasă pentru invitatul nostru?

„Termenul de acasă este un pic dificil. Așa cum dumneavoastră ați zis la început, am locuit în cinci țări. Da, acum este acasă, dar în același timp am niște amintiri din Franța. Eu stau mai mult aici, pentru că acum sunt în procesul de a vinde apartamentul din Franța și cumva va fi oficial mai mult acasă aici. Deși am un pic încă rădăcini acolo, am ales să las asta deoparte și să schimbăm pagina.”

Ce ar vrea să ia din Franța pentru totdeauna?

„Cred că activitatea culturală din Paris este foarte dezvoltată în comparație cu cea din București, dar cred că sunt multe chestii de făcut aici. Aveți cum să faceți mai multe muzee, activități și pentru mine asta lipsește un pic. Și când mă duc la Paris, îmi place să văd niște expoziții, niște merg la concerte și alte chestii.”

Și din România ce ar vrea să ducă la Paris?

„Bun simț. Bun simț țărănesc, dar mai mult în Paris, pentru că oamenii sunt un pic deconectați de ce se întâmplă afară din Paris și în lume în general. Dar cred că trebuie un pic de bun simț și în clasa politică, și tuturor oamenilor în general, să nu se simtă superiori față de alți oameni din lume, pentru că există oameni inteligenți și buni oriunde și nu este o diferență așa de mare, când învațăm cât de infinite sunt posibilitățile din lume și înțelegem că nu este o mare diferență între Europa de Est, Europa de Vest, Europa Centrală. Cred că este important să înțelegeți că suntem la fel.”