James Jackson (SUA)

James Ned Jackson este profesor doctor la Departamentul de Chimie al Universităţii de Stat din Michigan şi unul dintre colaboratorii şi susţinătorii studenţilor români care şi-au continuat studiile în Statele Unite în anii 1990.

Hildegard Ignătescu, 05.12.2019, 16:55

James Ned Jackson este profesor doctor la Departamentul de Chimie al
Universităţii de Stat din Michigan şi unul dintre colaboratorii şi susţinătorii
studenţilor români care şi-au continuat studiile în Statele Unite în anii 1990.
Nu este un expat în România, ci mai degrabă un mare iubitor al ţării noastre şi
un admirator al studenţilor pregătiţi aici, mai precis la Facultatea de Chimie
a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, unde ne-am întâlnit cu ocazia celebrării
unui secol de când există Şcoala de Chimie Românească. Profesorul Jackson a
ajuns în România cu mai multe ocazii şi cunoaşte destul de bine atmosfera de
aici, aşa încât l-am rugat să ne dezvăluie câteva impresii:

Am ajuns aici prima oară în 1995 cu familia, adică soţia mea, fiul meu
– care avea pe atunci trei ani – şi cu mine. Am susţinut atunci o serie de
conferinţe pe teme ştiinţifice, una în Timişoara şi una în Cluj. Cu acea ocazie,
unul dintre studenţii mei, Radu Crăciun, care îşi făcea doctoratul în Statele
Unite, ne-a făcut un tur cu maşina şi am devenit turişti pentru puţin timp. Aşa
am ajuns să vizităm Timişoara, Braşov, Sibiu şi o mulţime de locuri foarte
frumoase şi interesante. La acea vreme, România părea învechită şi o ţară în
curs de dezvoltare.

Pe de altă parte, aceşti studenţi din România, Liliana
Crăciun şi Radu Crăciun, dădeau dovadă de calităţi deosebite în munca pe care o
desfăşuram împreună în laborator. Prin urmare, am fost foarte impresionat de
pregătirea lor, însă, dat fiind că veneam pentru prima oară, România îmi lăsa,
totuşi, impresia unei ţări din lumea a treia. Însă, acum văd Clujul care este
înfloritor, un oraş minunat care nu e o capcană turistică, sunt atât de mulţi
tineri aici. E adevărat că şi vremea a fost frumoasă şi sunt sub influenţa unor
zile însorite, dar recunosc că e un loc plin de energie.

Cu
ocazia revederii cu foştii săi studenţi din anii ’90, absolvenţi ai Facultăţii
de Chimie la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, profesorul James Ned Jackson
a susţinut o conferinţă în care a vorbit despre radicali, materiale reciclabile,
reacţii chimice şi… români.

L-am întrebat dacă a dorit astfel să aducă un
tribut Universităţii:

Aşa este, Universităţii şi în special studenţilor
şi profesorilor care ne-au vizitat în Michigan şi cu care am avut plăcerea să
lucrez direct, profesorilor de atunci şi de acum. A fost o întâlnire excelentă.
Acum nu avem nicio colaborare oficială cu profesorii universitari actuali,
fiindcă toţi studenţii care au venit în Statele Unite şi au lucrat cu mine sunt
acum profesori acolo. Totuşi, ei vin des în România şi sunt foarte ataşaţi şi
mândri de locul din care au venit, aşa încât îşi oferă tot sprijinul Universităţii
din Cluj şi îşi doresc să vadă tot mai multe succese provenind de aici.

Aceştia
sunt unii dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut vreodată în cariera
mea. Sunt ambiţioşi, inteligenţi şi creativi şi mai presus de toate, oameni
extraordinari, pe care îi consider ca fiind familia mea românească. Liliana şi
Radu Crăciun au ajuns în Facultatea de Chimie din Michigan în 1991 şi abia
ieşiseră de pe băncile şcolii din epoca comunistă, însă erau atât de pregătiţi
să înveţe mai mult, să-şi lărgească orizonturile, să acceseze echipamentele şi
literatura de specialitate şi o mare libertate să îşi urmeze propriile idei
creative şi să le dezvolte cât de rapid posibil, cu toată energia de care
dispuneau.

Desigur, ei au reprezentat un mare câştig pentru mine, ca profesor,
însă şi ca om, fiindcă a fost foarte interesant şi cultural vorbind să ne
cunoaştem şi să aflăm mai multe unii despre alţii de-a lungul timpului. Am fost
foarte bucuros pentru acest lucru, iar ei au adus acolo şi alţi studenţi români
ani mai târziu, a fost o experienţă cu adevărat minunată. Nu am cuvinte să
descriu ce căldură sufletească am simţit să mă întorc aici cu ei toţi. E
minunat să mă aflu la Cluj, cu soţia mea. Aseară am avut o cină cu toţii, ne-am
amintit de o mulţime de întâmplări şi ne-am distrat excelent împreună.