Marianna Prysiazhniuk din Ucraina

Marianna Prysiazhniuk vine din Kiev, vorbește foarte bine românește și este jurnalistă, analist politic, cercetătoare și specialistă în comunicare.

Hildegard Ignătescu, 12.06.2025, 16:45

Marianna Prysiazhniuk vine din Ucraina, din Kiev, vorbește foarte bine românește și este jurnalistă, analist politic, cercetătoare și specialistă în comunicare. A urmat studii cu specializare în domeniul educației în Ucraina.

„Mulțumesc pentru invitație, în primul rând. Am câteva diplome, prima este în educație, după aceea am studiat la facultatea de psihologie, apoi am decis că trebuie să merg undeva în străinătate și am ales să vin în România. Decizia mea a fost interesantă, pentru că majoritatea ucrainenilor se duc în Polonia, cel puțin pentru prima experiență de învățat în străinătate. Am decis să nu mă duc unde merg oamenii noștri, ca să pot să studiez. Aveam 26 de ani când am luat această decizie și am fost foarte serioasă cu această intenție de a învăța și de a acumula o experiență nouă. Dar acum noi suntem mulți aici și mulțumim pentru ajutor și pentru tot ce faceți pentru oameni și în cadrul deschiderii universității și în cadrul susținerii umanitare și pentru tot.

Pentru mine și înainte de război era țara mea a doua, dar deja a devenit țara a doua pentru mulți ucraineni și sunt fericită din această cauză. E impactul pozitiv al acestei tragedii, să spunem.”  

Marianna Prysiazhniuk a ales să facă studii la Școala Națională de Studii Politice și Administrație Publică SNSPA, acolo a făcut un masterat iar acum este doctorandă în studii politice și relații internaționale. Lucrează deja de ceva timp în domeniu, este analist pentru proiectul Atena în cybersecurity, coordonatoare a proiectului Delta, care se ocupă cu cooperarea regională între Ucraina, Moldova și România. De asemenea, face parte dintr-un think-tank ucrainean ca analist politic și activează în domeniul contracarării fenomenului de fake news în Ucraina și în România. Are numeroase colaborări cu publicații din Ucraina, România și Republica Moldova, este reporter special și are și o serie de premii. Am întrebat-o în ce an a ajuns în România și de ce o consideră a doua casă.

„Eu sunt stabilită în toate cele trei țări, dacă sunt sinceră, pentru că în munca mea, chiar dacă am diverse proiecte, fiecare proiect se concentrează la ceea ce se întâmplă în regiunea noastră, în România, Moldova și Ucraina și la interesele comune și divergente. Tot ceea ce e legat de dezvoltarea regiunii, securitate, reziliența informațională etc. Și de aceea călătoresc mult, dar am aici baza principală și încă o bază principală în Kiev. Nu m-am așteptat atunci, în 2018, că voi deveni atât de atașată față de România, țara aceasta a devenit parte a identității mele, cel puțin profesionale, pentru că nu pot să-mi imaginez acum să lucrez fără limba română, sau fără această regiune.

Eu descriu și privesc foarte atent ce se întâmplă aici în politică și sunt onorată să fiu jurnalista din Ucraina care înțelege cel puțin un pic ce se întâmplă la voi, pentru că uneori aveți situații foarte complicate și greu de înțeles, chiar pentru cei mai experimentați jurnaliști din România. În special în ultimul an, când au fost și patru campanii electorale. Este viața mea zi de zi. Eu lucrez foarte mult și scriu foarte mult și cred că sunt singura jurnalistă care vorbește română în Kiev și scrie despre România. Vreau să mă dezvolt în acest domeniu. Îmi place România și eu percep țara aceasta, regiunea noastră ca teren pentru bună vecinătate și pentru dezvoltarea principiilor europene despre care noi toți vorbim, dar mai puțin facem, dar totuși vreau să investesc eforturile mele.”

Ce îi place în România în mod deosebit?

„Îmi place limba română foarte tare. Citesc în limba română și am început să o învăț în 2018. La Universitatea din Pitești am avut un an pregătitor foarte intens, am studiat româna un an. Eu continui și acum să o învăț cu o profesoară în privat. Îmi place limba română foarte tare și iubesc acest spațiu cultural și atitudinea socială față de niște fenomene. Aș spune că societatea românească nu este deloc conflictuală, iar asta îmi place.

Eu am lucrat în multe țări și, când în societate este prea multă radicalizare, această atitudine emoțională, este cam greu pentru psihic ca să stau acolo. Aici este mai calm și eu știu că pot să mă duc în România nu pentru a munci, dar și pentru a mă relaxa. Și asta îmi place foarte tare. Este a doua mea casă.”

Ce îi lipsește din Ucraina, din prima ei casă?

„Eu îi iubesc pe oamenii mei, îmi place că sunt curajoși, puternici și uneori îmi lipsește acest sprijin pe care ucrainenii îl oferă unii altora. Este ceva special pentru mentalitatea noastră.”

Există ceva care a apărut mai mult acum, odată cu războiul?

„Eu aș spune că, după ce a izbucnit acest război pe scară largă, România a început să descopere Ucraina și Ucraina a început să descopere România. Atunci când am venit, nimeni în România nu ar fi numit cinci orașe din Ucraina.

Deja toţi ştiu foarte bine ce se întâmplă la est, ce se întâmplă la vest, cel puţin acei români care urmăresc situaţia din Ucraina. La fel şi în Ucraina, toţi ştim unde se concentrează refugiaţii, unde sunt rutele alternative pe care se poate transporta grâul din Ucraina. Toate chestiile acestea tehnice ne-au ajutat pe noi toţi să ne descoperim unii pe alții şi este foarte bine. Trebuie să folosim această situație pentru aprofundarea relațiilor în context, nu doar politic, nu doar economic, dar și în context cultural, despre oameni, despre istorie și tot așa.”