Actriţa Alexandrina Halic

Interpretă a zeci de roluri în teatrul radiofonic, Alexandrina Halic este una dintre cele mai iubite actrițe ale teatrului pentru copii.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 29.02.2020, 13:04

Interpretă a zeci de
roluri în teatrul radiofonic, Alexandrina Halic este una dintre cele mai iubite
actrițe ale teatrului pentru copii. La Teatrul Ion
Creangă din Bucureşti, Alexandrina Halic interpretează de la începutul anilor
60 personaje memorabile. A fost Micul
prinţ (din Micul prinţ, după Antoine de Saint- Exupéry, adaptarea şi regia
Radu Popovici), Alice (Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll,
dramatizarea şi regia Valeriu Moisescu) Pinocchio (Pinocchio, după Carlo
Collodi, regia Barbu Dumitrescu), David Copperfield (David Copperfield, după
Charles Dickens, regia Cornel Todea), Pantalone (Turandot de Carlo Gozzi,
regia Gelu Colceag), Omuleţul de sticlă (Inimă rece, după Wilhelm Hauff, regia
Sorana Coroamă-Stanca).

Colaborarea actriţei cu radioul public a început în
1961, când a participat la
mai multe emisiuni pentru copii,
Profesorul Știe Tot, Bună dimineața, copii! sau Povești pentru copii. Cheiţa
de aur sau aventurile lui Burattino, după Aleksei Tolstoi, (adaptarea Mihnea
Chelaru, regia Vasile Manta, 2006), Fluieraşul fermecat de Victor Eftimiu
(regia Vasile Manta, 2005), Cuore – inimă de copil sau De la Apenini la Anzi,
după Edmondo de Amicis (regia Boris Petroff, 2005), Stăpânul pământului, al
apelor şi al văzduhului de Victor Eftimiu(adaptarea şi regia Boris Petroff,
2001) sunt câteva dintre cele mai recente producţii de teatru radiofonic care
beneficiază de interpretarea Alexandrinei Halic.

Actriţa
ne-a vorbit despre primii ei ani la teatrul radiofonic şi întâlnirile
extraordinare pe care le datorează radioului:

Îi sunt
recunoscătoare radioului pentru că a păstrat cu grijă într-o arhivă de aur,
într-o fonotecă, toate lucrurile minunate care s-au întâmplat atunci. Nu mă
refer doar la spectacolele radiofonice în care eu am jucat, mă refer la toate
vocile celebre, toate vocile minunate care se găsesc în arhiva Radiodifuziunii.
Există şi la momentul actual programe de teatru radiofonic pe care sunt sigură
că ascultătorii mai mici sau mai mari le ascultă cu mare plăcere. Şi îmi aduc
aminte de toţi regizorii extraordinari cu care am avut privilegiul să lucrez.

Radioul a adunat tot ceea ce înseamnă voci minunate, actori minunaţi din toate
teatrele bucureştene, conduşi de nişte regizori pe care nu i-am uitat în cei 60
de ani de radio. Poate că ascultătorii de o anumită vârstă îşi amintesc de
Mihai Zira, Mihail Pascal, Paul Stratilat, Val Moldoveanu, Cristian Munteanu,
Dan Puican, Titel Constantinescu, nişte regizori care au marcat istoria
teatrului radiofonic. Aş dori să-i menţionez şi pe regizorii cu care am lucrat
recent, Mihai Lungeanu şi Gavriil Pinte, şi să le cer scuze celor pe n-am
apucat să-i amintesc, foarte mulţi. O mare şansă pentru mine, în anii aceia,
când mi-am început cariera de actriţă, a fost întâlnirea cu actori minunaţi pe
care îi auzisem înainte de a-mi începe cariera la teatru radiofonic, dar nu-mi
imaginasem că îi voi întâlni vreodată, în studio, în faţa microfonului. Mă
gândesc la Fory Etterle, Clody Bertola, Gina Patrichi, Mircea Albulescu, Victor
Rebengiuc.

Vocea Alexandrinei Halic,
alături de ilustraţiile realizate de artistul Alexandru Ciubotariu, contribuie
şi la succesul audiobook-ului scos de Editura Casa Radio, Cărţile cu Apolodor
de Gellu Naum, povestea pinguinului din Labrador. Aventurile lui Apolodor şi
ale prietenilor lui, leul Amedeu şi cangurul Ilie, au apărut pentru prima oară
în 1964, într-o ediţie completată cu ilustraţii realizate chiar de autorul
poveştii, scriitorul Gellu Naum.

Actriţa Alexandrina Halic, într-un interviu
acordat de Ziua Mondială a Radioului: Apolodor este una din marile mele iubiri. Colaborarea, încă din
tinereţe, cu radioul a fost benefică pentru mine ca actriţă. A fost o şansă şi
pentru că între teatrul radiofonic şi teatrul pe scândură este o diferenţă
destul de mare. Spre deosebire de teatrul pe scenă, în faţa microfonului ai la
îndemână doar vocea. Astfel că în lipsa celorlalte puncte de sprijin cu care
teatrul tradiţional crează iluzia- decor, costume, prezenţa vizibilă a
actorilor- în teatrul radiofonic vocea rămâne singurul instrument cu care poţi
transmite emoţia. Şi acest lucru cu vocea pe mine m-a ajutat foarte mult şi în
teatrul de pe scenă. Cum aş putea să nu-i fiu recunoscătoare radioului pentru
toate lucrurile pe care mi le-a dat? Îi doresc viaţă lungă radioului în această
zi a lui.

Premiul UNITER pentru întreaga activitate, Premiul pentru interpretarea rolului Pinocchio, acordat în cadrul
Festivalului Național al Teatrului Piatra-Neamţ, şi Ordinul Național Serviciu
credincios în grad de cavaler, acordat de Preşedinţia României sunt câteva
dintre distincţiile primite de Alexandrina Halic pentru rolurile interpretate
în teatrul pentru copii.