Artişti invitaţi la „dans//pl – Ieri.Mâine.Azi”

Timp de două săptămâni, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti a fost gazda unor spectacole de referinţă pentru scena dansului contemporan polonez, prezentate sub titlul “dans//pl - Ieri.Mâine.Azi.

Luana Pleşea, 12.04.2014, 11:58

Încercăm şi noi să vă oferim o imagine a dansului polonez, prezentându-vă câţiva dintre artiştii invitaţi, care vorbesc despre felul în care abordează dansul în spectacolele lor. Zilele dansului polonez au fost deschise de Teatrul Dada von Bzdülöw, din Gdansk, fondat în 1992 de Leszek Bzdyl şi Katarzyna Chmielewska. Aceştia au prezentat spectacolul Duete inexistente”, a cărui temă este întâlnirea dintre femeie şi bărbat, sub toate formele. Multe dintre spectacolele create de cei doi sunt inspirate din literatură, acesta fiind şi cazul Duetelor inexistente”.

Leszek Bzdyl: Acest spectacol are la bază cartea lui Italo Calvino, “Oraşe invizibile”. Am citit-o şi ni s-a părut o poveste interesantă. Marco Polo încearcă să îi spună lui Khan Kublai poveştile unor oraşe, dar aceste oraşe nu există. Fiecare oraş este plin de mirosuri, culori, idei, filosofii… Am preluat această idee a oraşelor invizibile în spectacolul nostru şi ne-am gândit că ar fi interesant să vorbim despre femeie şi bărbat aşa cum Marco Polo îi vorbea despre aceste oraşe lui Khan Kublai”.

În timp ce cei doi dansatori spun poveşti cu corpurile lor, pe fundal curg texte care, la rândul lor, spun poveşti. Coregraful Leszek Bzdyl: În jurul nostru sunt multe cuvinte. Când vine vorba despre o situaţie de viaţă, întâi încercăm să o descriem prin intermediul cuvintelor. Dar folosim copii ale cuvintelor din alte situaţii. De aceea, am decis să prezentăm această poveste între un bărbat şi o femeie fără să folosim cuvinte. Doar să fim pe scenă, dar cuvintele, poemul, textul sunt în jurul nostru. Aici este vorba despre nivelul de înţelegere, despre ceea ce vrem să vedem. De exemplu, textul pe care îl proiectăm pe ecrane este poezia unui prieten, dar nu este despre noi. Este povestea lui despre un bărbat şi o femeie. Un alt text aparţine unui compozitor polonez şi este o altfel de poezie. De asemenea, încearcă să spună ceva despre o femeie şi un bărbat, dar ajunge până la urmă să vorbească despre el. Aceasta este provocarea pentru public: ce vreţi să vedeţi? Aţi dori să vedeţi propria poveste sau aţi vrea să fiţi cu noi? Aţi vrea să fiţi cu cuvintele sau cu gesturile, cu sensibilitatea artiştilor de pe scenă?”.

La invitaţia colectivului komuna//warszawa, dansatorul şi coregraful Mikołaj Mikołajczyk a readus în memoria publicului, în cadrul proiectului RE//MIX, una dintre legendele teatrului polonez şi cel care a stat la baza carierei sale de dansator, Henryk Tomaszewski. Spectacolul “RE//MIX Henryk Tomaszewski”a fost prezentat şi la Bucureşti, în cadrul Zilelor dansului polonez. Mikołaj Mikołajczyk explică faptul că, spre deosebire de maestrul său, care punea cel mai mare accent pe estetică, pe tehnica de dans, pentru el cel mai important lucru îl reprezintă contactul cu spectatorul şi stratul emoţional al spectacolului:

“În acest spectacol, în cea mai mare măsură sunt eu însumi, însă fără Tomaszewski, care este părintele meu artistic, acest spectacol nu ar fi existat. Viaţa mea artistică a început atunci când Tomaszewski mi-a dat această suflare. În spectacol încerc să exprim ce a însemnat asta pentru mine. Aşa şi închei acest spectacol: suflarea dăruită de Tomaszewski a devenit persoana mea. Eu am devenit artistul Mikolaj Mikolajczyk datorită acestei suflări a lui Tomaszewski. Pe de altă parte, acest spectacol este încercarea mea de a tăia cordonul ombilical cu părintele meu. Acum 20 de ani, Tomaszewski m-a invitat în teatrul lui. M-a luat de mână şi mi-a dat drumul. Aşa fac şi eu cu spectatorii. Vreau ca spectatorii să simtă exact aceeaşi emoţie pe care am simţit-o eu acum 20 de ani, când Tomaszewski m-a invitat în teatru”.

Considerat precursor al dansului contemporan, ocupând un loc unic şi de neegalat în istori adansului, Vaslav Nijinsky scria în “Jurnalul” său: “Sunt Dumnezeu înăuntrul meu. Toţi au acest sentiment, doar că nimeni nu se foloseşte de el”. Acest Jurnal a stat la baza spectacolului “Nijinsky. Sărbătoarea viselor”, crea de o echipă de trei artişti, şi care porneşte de la ideea regizorului Sławek Krawczyński, care se inspiră din psihologia orientată pe proces dezvoltată de elveţianul Arnold Mindell. Dansatorul Tomasz Wzgoda, despre crearea spectacolului:

“Această metodă a psihologiei orientate pe proces a fost foarte interesantă, pentru că lucrează mai mult cu psihicul, iar Nijinski, după ce nu a mai dansat, a început să aibă probleme psihologice, diagnosticate drept schizofrenie. Am lucrat în special cu imaginaţia, cu impulsurile puternice, cu gândurile lui. El se afla pe scenă pentru a le da oamenilor energie pentru viaţă. Cât timp a dansat, a fost sănătos. Când s-a oprit, nu a mai folosit această energie, nu a mai transformat-o şi s-a îndepărtat de viaţă. A fost foarte interesant să urmărim această poveste şi să găsim mişcările care să arate toate astea. În special metoda pe care am folosit-o pentru a crea coregrafia, cea a psihologiei orientate pe proces, este interesantă în acest sens. Şi nu este doar coregrafie, este mai mult psiho-procesul lui Nijinski”.

Zilele dansului polonez la Bucureşti au fost încheiate de două solouri create şi interpretate de două tinere coregrafe, Agata Maszkiewicz şi Agata Siniarska, reprezentative pentru ceea ce se întâmplă în prezent în dansul contemporan din Polonia: din cauza lipsei finanţărilor, cei mai mulţi coregrafi aleg să danseze în solourile create de ei. “dans//pl – Ieri.Mâine.Azi” este un eveniment organizat de CNDB în parteneriat cu Institutul Polonez şi se încadrează în intenţia CNDB de a pune în discuţie relaţia pe care dansul românesc o are cu culturile coregrafice din zonă.