Artişti plastici din Prahova
Judeţul Prahova, care face legătura între regiunea Capitalei şi Transilvania, prin culoarul de trecere prin Carpaţii Meridionali, este un ţinut care adăposteşte un patrimoniu imaterial de excepţie, pe care RRI a încercat să-l surprindă.
Monica Chiorpec, 22.02.2014, 08:48
Judeţul Prahova, care face legătura între regiunea Capitalei şi Transilvania, prin culoarul de trecere prin Carpaţii Meridionali, este un ţinut care adăposteşte un patrimoniu imaterial de excepţie, pe care Radio România Internaţional a încercat să-l surprindă în ipostaze inedite ale meşteşugurilor tradiţionale. Artiştii plastici prahoveni încearcă să readucă în atenţia publicului iubitor de tradiţii româneşti elemente specifice comunităţilor săteşti de odinioară.
Larisa Iftode are 90 de ani, locuieşte în oraşul prahovean Urlaţi şi realizează măşti din imaginarul popular românesc, dar şi icoane pe sticlă: Mergeam prin Bucureşti şi vizitam toate galeriile, toate expoziţiile. La una din galeriile de artă, am văzut o icoană pe sticlă, care îl înfăţişa pe Sfântul Gheorghe. Eram săracă, iar preţul icoanei mi s-a părut foarte mare. Şi, când am văzut că Sfântul Gheorghe din icoana aceea avea în suliţă un peşte, am rămas contrariată, ştiind că trebuia să apară un balaur în locul peştelui. Am rămas cu ideea că eu aş fi putut face o reprezentare mai frumoasă decât aceea. Au trecut nişte ani până m-am hotărât să încerc să fac icoane pe sticlă. Am început totuşi cu măştile. M-au tentat foarte mult şi am realizat sute de măşti, am participat la expoziţii şi am obţinut diplome. Într-o bună zi, pe la 63 de ani, am hotărât să fac şi icoane. Nu am nicio şcoală în domeniu, nu m-a pregătit nimeni, nu m-a sfătuit nimeni. Pe toate le-am făcut cu har de la Dumnezeu. Am făcut foarte multe icoane şi le-am prezentat în Franţa, Germania, Elveţia, Italia şi Rusia.
Deşi nu a urmat cursuri de specialitate, pe Larisa Iftode o inspiră natura meleagurilor natale, iar pasiunea pentru frumos, pentru artă, a însoţit-o de-a lungul vieţii. Similară este şi povestea Irinei Mihaela Popovici, artist plastic amator din Ploieşti, pasionată de portul autentic: Moştenesc talentul de la mama mea, tot artist plastic. Ea a activat în diferite domenii, însă eu m-am axat pe păpuşi folclorice, găsind că, într-un lucru mai mic, pot să arăt elemente din costumul popular românesc. Le dedic în special străinătăţii, unde există mulţi amatori de astfel de miniaturi. Prin aceste costume stilizate, arăt cât pot din costumele noastre tradiţionale. În mare măsură, caut să fie materiale cât mai apropiate de costumul adevărat.
Fiecare detaliu este important pentru Irina Mihaela Popovici atunci când realizează păpuşile de colecţie, cu ajutorul cărora prezintă costumul popular din diferite zone ale României celor din întreaga Europă: M-am axat pe costumele populare moldoveneşti şi ardeleneşti. Le am şi pe cele de aici, din Argeş, dar şi din Vâlcea. Am şi costumele pentru obiceiurile de iarnă, în special pe cele de Sorcovă. Toate păpuşile au opincile româneşti, care se poartă cu ciorapi din lână, împletiţi manual. În portul din regiunea Moldovei sunt nelipsite ilicul, traista, căciula din blană pentru bărbaţi şi marama pentru femei. Pentru Ardeal sunt specifice pălăriile şi mărgelele purtate la gât. Fiind miniaturi, este greu de redat portul complet, cu hainele groase de iarnă. Am ales aşadar să redau iile stilizat, cu toate particularităţile zonale în elementele de decor. Părul păpuşilor este lucrat din lână, poartă căciuli din blană sau marame nu foarte detaliat lucrate la asemenea mici dimensiuni.
Valentin Nicolae, artist plastic amator din Ploieşti este, de profesie, pompier. Atât atracţia pe care a exercitat-o asupra sa focul, ca element vital, încă din copilărie, cât şi pasiunea pentru artă, au generat un stil artistic aparte în realizarea unor obiecte decorative. Valentin Nicolae: Lucrările mele sunt într-un stil gotic, medieval. Materiile prime sunt, momentan, sicla şi lemnul. Folosesc deşeuri pe care ceilalţi le aruncă, nu se mai folosesc de ele. Eu m-am decis să le transform în obiecte decorative. În principiu, le vopsesc în negru şi auriu. Folosesc şi ciment pe care, de asemenea, îl vopsesc.
Alcătuite din detalii brute, neşlefuite, într-o cromatică sobră, care însă nu devine ostentativ sumbră, obiectele decorative de inspiraţie medievală ale lui Valentin Nicolae se remarcă prin nota lor distinctă. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Ion Ioniţă, care realizează tablouri din paie de cereale, prin care artistul plastic încearcă să evoce tradiţiile româneşti din zona Prahovei: Nicolae Iorga (n.a. important istoric român) spunea că identitatea unei naţiuni nu înseamnă numai identitatea de limbă şi de spaţiu. Mai sunt şi tradiţia, istoria, trecutul, prezentul şi viitorul, obiceiurile, datinile, portul – toate ne fac să ştim că suntem români. Mi-au plăcut foarte mult casele tradiţionale româneşti, chiar şi cele de la oraş, cele care îmbină foarte bine tradiţia cu urbanismul. Înainte de a fi satul, a fost biserica, pentru că toate aşezările erau construite în jurul acestui lăcaş sfânt. Bisericile din sate păstrează în ele tradiţia poporului român. Este vorba despre arhitectură, pictură şi port. S-a pus problema de ce uşile acestora sunt joase – într-o biserică nu trebuie să intri semeţ, ci să-ţi apleci capul, să păşeşti smerit. Toate acestea am vrut să le pun cumva laolaltă, să-mi amintesc de ele şi să le împărtăşesc şi acelora dornici să le cunoască.
Ataşament faţă de tradiţie, talent şi multă dăruire pentru arta pe care o practică – probabil cele mai importante atuuri pentru reuşita acestor artişti plastici din judeţul Prahova.
