Ce teme mai atrag azi spectatorul de teatru?

În Sibiu există o relaţie specială între teatru şi public, cultivată în timp şi din ce în ce mai intens din 2007, când oraşul a fost Capitală Culturală Europeană.

Luana Pleşea, 31.03.2018, 13:10

În Sibiu există o relaţie specială
între teatru şi public, cultivată în timp şi din ce în ce mai intens din 2007,
când oraşul a fost Capitală Culturală Europeană. Teatrul Naţional Radu Stanca
propune în fiecare stagiune foarte multe premiere, unele dintre ele produse în
colaborare cu facultatea de teatru din oraş. Opt dintre cele mai noi producţii
ale sale au fost prezentate la sfârşitul lunii martie într-o microstagiune
gândită pentru a promova teatrul şi printre critici, jurnalişti, dar şi
spectatori din restul ţării. Vă prezentăm câteva dintre temele pe care
Naţionalul sibian le propune publicului său, devenit din ce în ce mai avizat şi
mai critic în aceşti ani, pentru a-l păstra fidel.

Omul cel bun
din Sîciuan, de Bertold Brecht, în regia Ancăi Bradu, este una dintre
premierele acestei stagiuni, ce lansează o întrebare parcă mai necesară decât
oricând: ce înseamnă să fii bun? Într-o lume devastată de sărăcie, corupţie,
vulgaritate şi sălbăticie, o prostituată e aleasă de cei trei zei călători
porniţi în căutarea binelui regenerator, să reabiliteze lumea. Rolul principal
este interpretat de Diana Fufezan, una dintre cele mai apreciate actriţe ale
Teatrului Radu Stanca Textul acesta mi-a ridicat foarte multe întrebări. Întrebarea cea mai importantă este ce
înseamnă să fii bun. Să faci fapte bune pentru că aşa se face, aşa ţi se cere sau
să faci fapte bune pentru că aşa simţi şi să le faci chiar dacă ţie, la un
moment dat, ţi-e rău. Dar celorlalţi să le fie bine. Sau să dai din puţinul tău
ca ceilalţi să trăiască. Iar când ceilalţi te asupresc, tu să rămâi bun. Asta e
o mare întrebare: ce înseamnă să fii bun sau să rămâi bun?.

Pentru că
Diana Fufezan cunoaşte foarte bine publicul sibian, am întrebat-o în ce măsură
crede că este interesat acesta de o astfel de temă E în regulă să vii la teatru şi doar să
râzi, să te destinzi… E minunat şi îmi plac comediile. Dar cred că e în
regulă şi să ai curajul să îţi mai pui nişte întrebări. Şi, când ajungi acasă,
înainte să adormi, poate să găseşti un răspuns, poate nu, dar să te macine
ceva. Şi cred că publicul sibian este minunat. Spun asta după reacţii şi după
felul în care vin la teatru. Şi dragostea cu care ne întâmpină indiferent de ce
fel de spectacol este o simt cam aceeaşi, şi pentru asta mă simt fericită şi
vreau să le mulţumesc. Cred că vin la spectacole diverse şi s-au obişnuit cu o
mare diversitate şi continuă să vină la toate. E adevărat că, în perioada pe
care o trăim acum în ţară, în lume, apropo de bunătate, temele din Omul cel
bun din Sîciuan sunt foarte actuale.

Şi, dacă tot vorbim despre bunătate, religia şi
modul în care ne raportăm azi la ea sunt chestionate în spectacolul 10 de
Csaba Szekely, în regia lui Radu Nica, realizat în cadrul proiectului european
Be SpectACTive!. Cele zece porunci din Vechiul Testament reprezintă pretextul
pentru a construi zece poveşti contemporane. Potrivit dramaturgului Csaba
Szekely, piesa surprinde personajele în situaţii obişnuite, dar şi
excepţionale de viaţă. Fiecare decizie morală luată la un moment dat de unul
dintre personaje are un efect major asupra vieţii următorului. Pe regizorul
Radu Nica subiectul religiei îl preocupă în mod desosebit de mai multă vreme. Ce îmi propun cu acest spectacol este ca fiecare dintre noi să-şi
regândească raportul cu religia. Cred că în România este o discuţie extrem de
actuală – şi cu Catedrala Mântuirii Neamului, şi cu obligativitatea studierii
religiei în şcoli… Sper ca acest spectacol să aibă asupra publicului un efect
de lucidizare, pe lângă, evident, şi faptul că emoţionează. Dar m-ar interesa
mult ca oamenii să se gândească de două ori ce legături mai au poruncile
astea cu noi, azi. Eu cred că acesta este un spectacol valabil pentru
publicul românesc şi chiar şi pentru cel de afară. E cumva o frescă a
societăţii româneşti de astăzi, prin lentila aceasta, a celor zece porunci.

Regizorul Radu Nica este sibian, lucrează mult cu
actorii Teatrului Radu Stanca şi cunoaşte bine publicul sibian, ale cărui
reacţii la spectacol îl interesează E totuşi oraşul care are
Mitropolia Ardealului. Şi aici, biserica e un factor foarte important. Nu vreau
să dau în această instituţie, dar, ca orice altă instituţie a statului, cred că
trebuie să fie sub atenta supraveghere a cetăţenilor, pentru a nu intra în zona
abuzurilor. În momentul în care ai senzaţia că nu eşti deloc chestionat, îţi poţi
permite orice. Şi astfel de derapaje trebuie controlate.

Tot în microstagiunea Naţionalului sibian, tânărul
regizor Botond Nagy a invitat publicul să asiste la ceea ce el numeşte
instalaţia technopoetică Hedda Gabler, de Henrik Ibsen. Interesat de universul
scandinavian, o consideră pe Hedda Gabler unul dintre cele mai frumoase şi
elaborate personaje, un personaj foarte uman. Cât despre temele pe care le
propune publicului prin spectacolul său, Botond Nagy ne-a declarat Ne aflăm în situaţia fericită în care la Ibsen sunt foarte multe teme.
Dincolo de angoasa şi manipularea prezente în tot textul, există o temă foarte
actuală şi din punct de vedere social – presiunea financiară, criza financiară,
prezentă la Ibsen în toate piesele lui. Aici este arătată prin Jorgen Tesman.
De asemenea, dragostea este esenţială la Ibsen. Chiar şi el a avut o viaţă
foarte tumultoasă şi spumoasă, care se regăseşte şi în relaţia dintre Hedda
Gabler şi Ejlert Lovborg, care şi pentru mine a fost una specială şi foarte
personală. Cumva, de aici am pornit şi eu. Dar cred că, în primul rând, tema
principală care m-a interesat este relaţia omului cu lumea – nu ştim unde
suntem, ce vrem să facem, spre ce ne îndreptăm. E un haos care nu ştiu când o
să se limpezească. Poate niciodată. Şi poate asta nu e o problemă.