Directorul de imagine Florin Mihăilescu, premiat pentru întreaga activitate la Gala Gopo 2025
Florin Mihăilescu, unul dintre cei mai talentați și prolifici directori de imagine din cinematografia românească, a primit Premiul pentru întreaga Activitate la Gala Premiilor Gopo 2025.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 03.05.2025, 14:06
Florin Mihăilescu, unul dintre cei mai talentați și prolifici directori de imagine din cinematografia românească, a primit Premiul pentru întreaga Activitate la Gala Premiilor Gopo 2025. Distincția onorează contribuția sa esențială la definirea esteticii unor filme emblematice. Cu o carieră de peste cinci decenii, Florin Mihăilescu a colaborat cu regizori precum Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc, Dan Pița, Lucian Pintilie și Stere Gulea, dar a desfășurat și o importantă activitate academică, publicistică și științifică.
Cu Alexandru Tatos a colaborat pentru cele mai cunoscute filme ale cineastului: Mere Roșii (1974), Rătăcire (1978), Duios Anastasia trecea (1980), Secvențe… (1982) și Fructe de pădure (1983), dar spune că în special Duios Anastasia trecea și Secvențe…i-au dat posibilitatea să se desfășoare cu mare libertate ca director de fotografie, titulatură pe care o preferă celei de director de imagine.
”O să încep prin a spune că director de fotografie e o denumire care se folosește în cea mai mare parte a Europei, așa spun francezii și italienii, dar și americanii, toți îl numesc director de fotografie pe cel care realizează imaginea unui film de ficțiune. Sigur, director de imagine poate fi acceptat, dar mă trimite mai degrabă cu gândul la o persoană care evaluează imaginea cuiva. Acest termen, de director de fotografie, a fost acceptat și a intrat în limbajul criticii de specialitate de multă vreme, de pe vremea când se filma pe peliculă și pelicula era un mare mister pentru toată lumea, în afară de directorul de fotografie. În ceea ce privește calitatea imaginii, într-adevăr, îmi place când filmul există ca obiect de artă în sine, fără ca cineva care a contribuit la realizarea lui să iasă în evidență.
Dacă lumea se uită la un film și vede numai imaginea tare mi-e teama că e un film prost. Cred că este mai important pentru un film să fie un obiect de artă, decât ca cineva să iasă în evidență, indiferent că e scenograf, operator, monteur, machior. Referitor la cele două filme de Alexandru Tatos dragi mie, Duios Anastasia trecea și Secvențe…, trebuie să precizez că sunt două filme care de fapt îl definesc foarte bine pe Tatos, un regizor cu foarte mare potențial de mixaj între teatru și film. Secvențe… este, de fapt, un film în film despre teatru. Este oarecum un film teatral, dar prin asta are foarte multă carismă, aduce spectatorul într-o stare de mulțumire și de satisfacție. “
Florin Mihăilescu a semnat imaginea și pentru De ce trag clopotele, Mitică? (1981), capodopera lui Lucian Pintilie, cu Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț în rolurile principale. Prospecțiile pentru realizarea filmului au început în toamna lui 1979, la scurt timp după ce Lucian Pintilie a revenit în țară, de unde plecase în urma disputelor cu cenzura și refuzului de a accepta orice ingerință ideologică în opera sa. Filmul a fost inspirat de mai multe texte scrise de I. L. Caragiale, cel mai important fiind piesa D’ale carnavalului. Interzis în 1981 din ordinul personal al lui Nicolae Ceaușescu, a fost difuzat abia în anul 1990, după Revoluție. Vorbind despre colaborarea cu Lucian Pintilie, Florin Mihăilescu a menționat atenția pe care acesta o acorda textului, dar și felul aparte în care regizorul și-l “asuma cinematografic”.
”Lucian Pintilie era format ca om de teatru, unde își dovedise deja excelența. Dar a reușit să aducă bagajul acesta dincoace, în cinema. Și este adevărat că noi toți am încercat să folosim cât mai mult din conceptele sale preluate din teatru și aduse în film. Marea provocare a filmului a fost tocmai aceasta, demontarea instrumentelor teatrale. Pentru că altfel filmul risca să devină un vodevil. Iar ceea ne-am propus noi și marea miză a lui Lucian Pintile, a fost ca filmul să devină unul realist, actual, care să aibă ecou în zilele noastre. Cred este și motivul pentru care a rămas foarte actual, pentru că cei care îl văd astăzi se recunosc în el, filmul atinge toate valențele și păcatele omului modern.
Recunosc că nu mi-ar fi trecut prin cap vreodată că o să mă apuc să învăț teatru tocmai pentru a ști să-l demontez. Sigur, m-a flatat foarte mult când am primit propunerea lui Lucian Pintilie de a-l filma eu, mi-a spus că văzuse toate filmele la care am colaborat și m-a ales tocmai pentru registrul realist în care le realizasem pe cele mai multe dintre ele.”
Florin Mihăilescu avut o strânsă relație profesională cu regizorul Mircea Daneliuc, întinsă pe trei decenii. Au lucrat împreună pentru Cursa (1975), Ediție specială (1975), Iacob (1988), A unsprezecea poruncă (1991), Tusea și junghiul (1992) și Această lehamite (1994). A semnat și imaginea multor filme regizate de Dan Pița, ca Duhul Aurului (1974, co-regizat de Mircea Veroiu), Filip cel bun (1975), Mai presus de orice (1978, co-regizat de Nicolae Mărgineanu) și Bietul Ioanide (1980). Cu Stere Gulea a colaborat pentru Ochi de urs (1983) și Vulpea vânător (1993), iar cu Sergiu Nicolaescu pentru Orient Express (2004). În paralel cu activitatea de operator și cu cea didactică, Florin Mihăilescu a desfășurat și o activitate publicistică, fiind autorul rubricii permanente „Camera stilou” din revista Cinema (1985-1987). A scris trei cărți de specialitate despre imaginea de film.
