Emilia Dobrin, Premiul pentru Întreaga Activitate

După ce a fost onorată cu Premiul pentru Întreaga Activitate la cea de-a 24-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, actrița Emilia Dobrin a primit un premiu de excelență și la Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR), la Iași, o ediție dedicată femeilor care dau voce, culoare și curaj în cinema, teatru și muzică.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 25.10.2025, 14:00

După ce a fost onorată cu Premiul pentru Întreaga Activitate la cea de-a 24-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, actrița Emilia Dobrin a primit un premiu de excelență și la Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR), la Iași, o ediție dedicată femeilor care dau voce, culoare și curaj în cinema, teatru și muzică. Primele apariții în cinema ale Emiliei Dobrin au avut loc chiar în timpul facultății, cu roluri în Animale bolnave (r. Nicolae Breban, 1970) și comedia clasică Astă seară dansăm în familie (r. Geo Saizescu, 1971). În aceeași perioadă, s-a legat prietenia cu regizorul Alexandru Tatos, alături de care a început o colaborare de durată, concretizată în câteva dintre cele mai apreciate filme ale acestuia, precum Mere roșii (1975), Rătăcire (1978), Secvențe (1982) și Secretul armei secrete (1988).

După 1990, Emilia Dobrin a continuat să exploreze roluri diverse în cinema, făcând parte din distribuția unor filme precum Furia (r. Radu Muntean, 2002), Câinele japonez (r. Tudor Cristian Jurgiu, 2013), Aniversarea (r. Dan Chișu, 2017) și a revenit recent pe marile ecrane în multipremiatul Anul Nou care n-a fost (r. Bogdan Mureșanu) și docu-ficțiunea experimentală Maia – Portret cu mâini (r. Alexandra Gulea). Anul Nou care n-a fost, tragicomedia realizată de Bogdan Mureșanu urmărește destinele a șase personaje care se intersectează în preajma momentului căderii comunismului, personaje care caută normalitate și sens într-o lume marcată de frică și absurd.

În acest film actrița Emilia Dobrin o interpretează pe Margareta Dincă, a cărei casă, situată în cartierul Uranus, urmează să fie demolată pentru a se construi un nou cartier de blocuri. Este de fapt una dintre ultimele case rămase nedemolate și Margareta are ghinionul să fie nevoită să-și părăsească locuința cu foarte puțin timp înainte de Revoluție.

Emilia Dobrin a vorbit la RRI despre provocările pe care i le-a adus acest rol și despre întâlnirile cu publicul. ” Pentru mine a fost un lucru extraordinar. Am mai spus-o și o repet, a fost ca un exercițiu de exorcizare. Asta a fost trăirea pe care am avut-o în timpul filmărilor și am sperat că pun acolo tot răul pe care l-am îndurat, tot absurdul pe care l-am trăit, cum m-am priceput eu s-o fac mai bine. Și a fost minunat că filmul a avut umor, cu toate că este un film cu o poveste tragică. Vorbim despre niște vremuri de care n-am reușit să scap cu totul nici ca amintire, au fost evenimente care m-au făcut să-mi dau seama că nu mi-am depășit cu totul teama și ororarea de acele timpuri. Din toată distribuția, eu sunt singura care a trăit întreaga perioadă a comunismului. A fost foarte dificil, am prins și perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej, deci m-a izbit comunismul acela dur chiar de la început.”

Caravana cinematografică dedicată promovării filmului „Anul Nou care n-a fost” scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu a trecut prin mai multe orașe din România. Cum a fost la întâlnirile cu publicul ne spune Emilia Dobrin.

„Vă dați seama că nu m-am gândit niciodată că o să ajung să trăiesc această împlinire, această bucurie. Am jucat în filme greu încercate în perioada comunistă, care n-au putut rula decât două, trei zile și apoi n-au mai avut șansa să fie arătate publicului în perioada respectivă. Două dintre acestea au fost „Secvențe” și „Secretul armei secrete”. Și acum, această posibilitate de a mă întâlni cu oamenii, de a vorbi cu ei și de a-i avea atât de aproape a fost minunată. Dar cel mai tare m-au emoționat întâlnirile cu tinerii.

Și reacția nepoților mei a contat foarte mult pentru mine. Mi-au spus că după difuzarea filmului s-au simțit foarte speriați de perspectiva acelor vremuri, le-a fost foarte greu să creadă că am trecut prin așa ceva. Aproape că nu le-a venit să creadă că ce au văzut în film s-a întâmplat în realitate, că s-au demolat case, că un copil se putea bucura de un penar de lemn sau de o portocală. A fost însă o întrebare la una dintre întâlnirile cu elevii pe care nu o pot uita. S-a ridicat o fată care m-a întrebat dacă eu consider că românii au cumva genetic imprimată această obediență în fața totalitarismului. Și normal că răspunsul a fost că nu, în niciun caz. Dar a fost o întrebare foarte pertinentă însă în același timp foarte dureroasă.”

În paralel cu activitatea sa impresionantă din lumea filmului, Emilia Dobrin și-a demonstrat versatilitatea actoricească și în zeci de spectacole memorabile, realizate de regizori precum Alexandru Tocilescu, Claudiu Goga, Radu Afrim sau Eugen Jebeleanu. Pentru rolul Elena din spectacolul Casa cu pisici, regia Radu Iacoban, a primit în 2016 premiul UNITER pentru cea mai bună actriță într-un rol principal.