Expoziția „Lia & Dan Perjovschi. DRAFT pentru o retrospectivă comună”

La ARCUB – Hanul Gabroveni din centrul capitalei, a fost deschisă una dintre cele mai așteptate expoziții ale anului 2026: „DRAFT pentru o retrospectivă comună", semnată de artiștii Lia și Dan Perjovschi.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Eugen Cojocariu și Ion Puican, 30.05.2026, 12:00

La ARCUB – Hanul Gabroveni din centrul capitalei, a fost deschisă una dintre cele mai așteptate expoziții ale anului 2026: „DRAFT pentru o retrospectivă comună”, semnată de artiștii Lia și Dan Perjovschi. Este prima dată când cele două nume emblematice ale artei contemporane românești își reunesc lucrările pe teritoriul României, într-un proiect care marchează patru decenii de practică artistică. Expoziția poate fi vizitată până pe 26 iulie 2026. Lia și Dan Perjovschi sunt artiști contemporani laureații Premiului „Principesa Margriet” al Fundației Culturale Europene și au expus la Centre Pompidou, MoMA New York și Walker Art Center. Totuși, o retrospectivă comună în România lipsea. Eugen Cojocariu a stat de vorbă cu artista Lia Perjovschi despre conceptul din această retrospectivă expozițională și ce vede publicul vizitator:

„O carieră de 40 de ani a fiecăruia. Ce am observat noi local, pe unde am călătorit și eventual, poate identifica ce soluții am avut pentru supraviețuire. Pentru că noi, într-un fel, vrem să transmitem acest mesaj: că depinde de noi totul. Noi ne creăm realitatea, dar e important să știm ce vrem. Să alegem, să fim subiectul și obiectul istoriei. Ce înseamnă să fii subiectul e ca tu să decizi viața ta, intervenția ta, cum alegi să fii, să faci și ce vrei să faci? Obiectul înseamnă să fii mutat de ici colo de alții care știu ce vor să facă. Unii poate sunt prea dinamici și devin negativi și te mută de colo colo, iar alții pur și simplu nu au timp, pentru că sunt într-un focus la ceea ce fac și ce cred ei că au de făcut.

Deci, oarecum cu intenție sau fără intenție, ești dat la o parte. Totul e să alegi, să fii subiect, adică să îți faci viața. Adică nu există oameni avantajați și dezavantajați. Există doar oameni care muncesc foarte mult și oameni care nu cred în puterea lor de a schimba ceva. Asta e să cauți ce ți se potrivește și să creezi, pentru că nimeni nu e întâmplător aici. Toți avem ceva de făcut și cu cât mai multe probleme avem. Și acum suntem într-o perioadă de probleme de război, de schimbări majore tehnologice, care ne bulversează. Facem sens din toate astea dacă ne autoeducăm continuu. Cum putem. Iar acum ignoranța cu internetul, cu toată posibilitatea asta este o alegere.”

Ce elemente artistice sunt cuprinse în expoziție? Lia Perjovschi:

„Video-uri, experimente în care am lucrat cu corpul pentru că era ieftin și pentru că eram curioși cum putem exprima ca să nu desenăm. Cartea poștală e mai mult teritoriul lui Dan. Amândoi am făcut Mail-art din 85, adică artă prin poștă. Aveam niște adrese și ne imaginam că suntem conectați cu toată planeta. Dar încă mai putem folosi poșta să trimitem semne prin ea până nu dispare. Clar că în alte țări nu mai există. Obiecte văd, sculpturi, picturi, fragmente din proiecte. Dan are un CV imens și de fapt, fiecare linie din acest CV reprezintă o expoziție, spații desenate ori multe încăperi, ori o încăpere, ori un perete și multe imagini luate de pe internet, dar care transportă niște informații, zic eu, foarte utile. Sunt o selecție din mii și mii și mii de imagini. Obiecte care sugerează câte ceva și sunt sigură că vizitatorii o să-și dea seama. Dacă se întreabă ce văd și își explică ce cred. Noi suntem la dispoziția oricui. În mare, vom mai avea și tururi, vom avea și invitați.”

Toate sălile Hanului Gabroveni sunt activate de această dublă prezență artistică. Pe de o parte, intervenții murale și desene incisive semnate de Dan Perjovschi – comentarii despre actualitatea politică și cotidianul social. Pe de altă parte, instalațiile și proiectele de cercetare ale Liei Perjovschi. O expoziție la intersecția dintre artă, arhivare și cunoaștere. Artistul Dan Perjovschi ne-a declarat:

„Retrospectivă a 40 de ani de carieră. Și noi am făcut o carieră internațională foarte bogată. De fapt, e o expoziție în trei CV-uri al Liei, al meu și unul comun. Și o să vedeți acolo zeci și sute de expoziții. Chiar am făcut o selecție să arătăm un pic lumii condiția ca să faci performanță în ziua de azi. E o muncă foarte aprigă, să zicem. Și asta se vede în expoziție. Munca asta aprigă, undeva de prin 85 până azi.”

De ce titlul „DRAFT pentru o retrospectivă comună”? Dan Perjovschi ne-a răspuns și ne-a făcut un mic tur virtual al expoziției:

„DRAFT îi zice, pentru că e una din posibilele feluri în care noi putem să rezumăm o activitate foarte bogată. Clădirea ARCUB e un fel de U. Și atunci o latură e Lia, o latură sunt eu. Și ne întâlnim aici, la etaj, într-un fel de sală comună, în care am recreat simbolic atelierul nostru, pe care l-am avut 20 de ani în București și unde, în jurul unei mese, am discutat despre artă și societate 20 de ani. Expoziția asta arată niște experiențe diferite, pentru că, chiar dacă ne-am născut în același oraș și ne-am întâlnit la 10 ani, parcursurile noastre n-au fost identice. Dar ele se întâlnesc din când în când. Și exact așa și aici.

Să zicem că tratăm poate același subiect, dar în feluri foarte diferite. Și atunci lumea are șansa să vadă, dacă vine, să spunem o privire mai stereo asupra lumii. Și îți poți imagina că dacă doi soți, artiști, care stau împreună de jdemii de ani, nunta de aur imediat, văd lucrurile diferit, înseamnă că sunt foarte multe alte viziuni și vederi asupra lumii. Și că e mult mai bogată decât credem. Asta arătăm noi aici, dar ar trebui să facem o selecție, că sunt de fapt șase săli. Există o pivniță foarte mare, un subsol în care am pus video-uri din vremurile dinainte de căderea comunismului și imediat după. Și cum se urcă la etaj, ajungi în ziua de azi, în care ea își prezintă una din instalațiile ei, în care reunește toate proiectele din ultima vreme. Se cheamă „Muzeul Cunoașterii” și eu fac un fel de timeline a unui fel de lucrare numită „Antropograme” care începe ca desen în 1986 și se transformă în performance, instalație video și ajunge sculptură în 2026. Și lumea poate să vadă traseul ăsta. Oamenii pot să-și facă traseul singuri, sunt ca niște mici descoperi.

De altfel, la Lia intri ca și „Alice in Wonderland”, acolo. E „Mary Poppins” la Lia. Sunt tot felul de obiecte cumpărate din magazine, muzee din toată lumea și a le pune în dialog unul cu altul. Și e așa o lume mirifică, a unei curiozități extreme. De altfel, expoziția asta are mai multe viteze. Poți să o vezi în 10 minute dacă fugi așa. Sau poți să stai 10 ore dacă ai timp. Și pentru asta am făcut-o să dăm fiecărui public cât timp are la dispoziție. Noi am făcut toată expoziția, e ca o lucrare, e ca un colaj. Pe care l-am făcut, e unic, nu se va mai repeta în felul ăsta nicăieri. Și noi, deci am construit-o aici, nu am adus-o de undeva și am atârnat-o. Motto-ul nostru și se va vedea în expoziția asta este: „fă ce poți din ceea ce ai, nu ceea ce visezi să ai”.”