Filmul “La civil”, regizat de Teodora Ana Mihai, distins cu Prix de l’Audac
Filmul La civil, regizat de Teodora Ana Mihai, a fost recompensat cu Prix de l'Audace (Premiul pentru Curaj n.r.) al secţiunii Un Certain Regard din cadrul Festivalului de Film de la Cannes (6-17 iulie).
Corina Sabău, 11.09.2021, 08:35
Filmul La civil, regizat de Teodora Ana Mihai, a fost recompensat cu Prix de l’Audace (Premiul pentru Curaj n.r.) al secţiunii Un Certain Regard din cadrul Festivalului de Film de la Cannes (6-17 iulie). Secţiunea Un Certain Regard a revenit anul acesta la forma şi misiunea originale, aceea de a prezenta cinematografia tânără şi pe cea de cercetare, a spus Thierry Frémaux, delegatul general al festivalului, la anunţarea selecţiei. Filmul La civil va fi distribuit în România de Voodoo Films, iar premiera este preconizată toamna aceasta, în cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, ediția a 12-a, care va avea loc între 22-31 octombrie.
Coproducție Belgia (Menuetto Film) România și Mexic, cu sprijinul Eurimages, La civil a beneficiat de girul unor cineaști consacrați precum frații Dardenne (Les films du Fleuve, Belgia), Cristian Mungiu (Mobra Films, România) și Michel Franco (Teorema, Mexic). Director de imagine este Marius Panduru (autor al imaginii mai multor filme, printre care “Polițist adjectiv, “Closer to the Moon, “Aferim! și “Eu când vreau să fluier, fluier).
La civil este primul lungmetraj de ficțiune al Teodorei Ana Mihai, care s-a născut la București în 1981, iar în 1989 s-a mutat cu părinții în Belgia. Și-a descoperit pasiunea pentru cinematografie în liceu la San Francisco, California, și a urmat cursurile Facultății de Film din New York. A început să lucreze în Belgia ca scenaristă și apoi ca asistentă de regie. La Civil spune povestea lui Cielo, o mamă din Mexic care își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia totul pe cont propriu și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare. La Civil se bazează pe evenimente reale și este rezultatul mai multor ani de cercetări întreprinse de regizoare în colaborare cu scriitorul mexican Habacuc Antonio de Rosario.
Inițial, când a început documentarea, Teodora Ana Mihai își propusese să realizeze un film documentar: Eu cunosc Mexicul de când eram copil, iar Mexicul de atunci era cu totul altul decât cel de acum. Puteai merge cu mașina fără probleme, să vizitezi, să faci turism. Din 2006, de când președintele Felipe Calderón a declarat război contra drogurilor, au dispărut peste 60.000 de persoane, această decizie politică a avut și are un impact puternic. Așa cum spuneam, au mai rămas regiuni unde poți face turism, unde există mai multă siguranță, dar mai ales în zonele din nord, la granița cu SUA, este foarte problematic. Iar acum această situație este destul de răspândită în multe state din Mexic. De aceea am ales și acest subiect, pentru că este atât de evident că avem nevoie de dezbateri despre situația actuală din Mexic. Nu e normal să ieși dimineața din casă, să pleci la serviciu sau la școală, să dispari fără urmă și nimeni să nu știe ce ți s-a întamplat. M-am întrebat cum este să fii adolescent într-un astfel de context, cum este să fii părinte, ce înseamnă să trăiești în această societate nesigură. Inițial în 2015, când împreună cu Habacuc Antonio de Rosario am început documentarea, ideea era să vorbim cu cât mai multe familii ale victimelor cartelurilor de droguri. A fost o perioadă de doi ani și jumătate în care am vorbit cu foarte mulți oameni despre acest fenomen, în ideea de a face un documentar. Până la urmă am abandonat această idee, pentru că documentarul nostru ar fi prezentat situații ilegale, declarații delicate, și nu voiam să punem pe nimeni în pericol.
După ce au abandonat ideea de a realiza un documentar, Teodora Ana Mihai și Habacuc Antonio de Rosario s-au decis să spună povestea lui Miriam Rodríguez Martínez, o femeie care a fost împușcată și ucisă în afara casei sale, după ce i-a găsit și amenințat pe răpitorii și ucigașii fiicei sale. În timpul investigației am făcut cunoștință cu Miriam Rodríguez Martínez, despre care s-a scris în ultima vreme, a apărut și un articol în The New York Times depre activitatea ei, din păcate la patru ani după ce a murit. Noi am avut oportunitatea să o cunoaștem și să vorbim cu ea, așa s-a născut personajul principal al filmului, Cielo, mama fetei care a fost sechestrată și ucisă de un cartel de droguri. După ce a încercat să găsească ajutor la autorități și nu a reușit, a încercat să se descurce singură, a luat totul pe cont propriu. Cum spuneam, am făcut foarte multe interviuri, iar ideea mea, inițial, a fost să scriu această poveste din punctul de vedere al unui adolescent sau adolescente, însă am întâlnit-o pe Miriam Rodríguez Martínez, care aflase că noi facem investigații în zonă pe această temă și ne-a povestit ce i s-a întâmplat. Povestea ei m-a facut să decid că punctul de vedere va fi cel al unei mame. Filmul este, de fapt, și un tribut adus ei și tuturor familiilor care ne-au povestit ce li s-a întâmplat. Din păcate, am auzit foarte multe povești puternice și tragice.
Principalul finanțator al filmului La Civil a fost Fondul Audiovizual din Flandra (VAF), cu sprijinul Centrului Cinematografic și Audiovizual Belgia, a Centrului Național al Cinematografiei (CNC) din România și a Eurimages – Fondul European de Sprijin pentru Cinema. Filmul a fost filmat în noiembrie-decembrie 2020 în Durango, Mexic, în timpul pandemiei COVID-19.
